11 definiții pentru zămos zămoz zamuz zămuz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zămos, ~oa sm, a vz zemos

zămos a. Mold. zemos. ║ m. pepene galben.

1) zămós m. (din zămuz, zămoz și zamuz, cum se maĭ aude în Btș., cuv., probabil, înrudit cu harbuz). Mold. Pepene galben.

pepene m. 1. plantă din fam. cucurbitaceelor cu tulpina întinsă pe pământ și acățătoare prin cârcei, având două varietăți: pepene galben sau zămos (Mold.) cu fructul mare, globulos sau oval, neted sau sgrăbunțos, cu miezul suculent, dulce, de o coloare albă sau galbenă (Cucumis melo) și pepene verde, numit încă harbuz (Mold.) și lubeniță (Olt. și Tr.), cu fructul globulos sau lungăreț, de coloare verde închis sau deschis, cu carnea roșie sau galbenă, dulce și foarte suculentă (Cucumis citrullus); fig. a scoate din pepeni, a face pe cineva să-și piarză cumpătul; 2. Mold. Buc. castravete. [Lat. vulg. PEPENUS = clasic PEPONEM].

pépene m. (lat. pepo, *pépinis, îld. pepónis, pepene, zămos, d. vgr. pépon, pepene, harbuz orĭ zămos, adică „copt”, d. pépto, coc [pin căldura soareluĭ], lat. *poquere, coquere, a coace; it. popóne = mellone, pepene; sp. pg. pepíno, castravete [lat. pop. pépenus, pepene, de unde, probabil, și fr pepin, sîmbure]; ngr. pepóni, de unde sîrb. pipun, pepene). Vest. Mold. sud. Fructu uneĭ plante cucurbitacee numită tot pepene, din care există doŭă varietățĭ: pepenele galben (cúcumis melo), care seamănă cu bostanu (avînd la mijloc tot o mare cavitate în care se află semințele), cu mezu galben, gălbuĭ saŭ portocaliŭ, dulce și bun de mîncat după masă, originar din sudu Asiiĭ și numit în nordu Moldoveĭ zămos și zamuz, ĭar în Olt. numaĭ pepene (V. cantalup și caun); pepenele verde (citrullus vulgaris, cúcumis citrullus orĭ cucúrbita citrullus), cu coaja verde, plin în ăuntru, cu sîmburiĭ în mez, cu mezu roș orĭ (maĭ rar) alb gălbuĭ, dulce, foarte apos și bun de mîncat după masă, originar din sudu Africiĭ și numit în nordu Moldoviĭ harbuz, ĭar în Olt. lúbeniță (V. boșar și bacîr). A scoate pe cineva din pepenĭ (adică „de la paza pepenilor”), a-l enerva, a-l face să izbucnească de furie. Nord. Castravete (maĭ ales mare).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂMÓS1, zămóși, s. m. (Mold.) Lubeniță. (din z(e)amă)

Intrare: zămos
zămos1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zămos
  • zămosul
  • zămosu‑
plural
  • zămoși
  • zămoșii
genitiv-dativ singular
  • zămos
  • zămosului
plural
  • zămoși
  • zămoșilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zămoz
  • zămozul
  • zămozu‑
plural
  • zămoji
  • zămojii
genitiv-dativ singular
  • zămoz
  • zămozului
plural
  • zămoji
  • zămojilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zamuz
  • zamuzul
  • zamuzu‑
plural
  • zamuji
  • zamujii
genitiv-dativ singular
  • zamuz
  • zamuzului
plural
  • zamuji
  • zamujilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zămuz
  • zămuzul
  • zămuzu‑
plural
  • zămuzi
  • zămuzii
genitiv-dativ singular
  • zămuz
  • zămuzului
plural
  • zămuzi
  • zămuzilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zămos zămoz zamuz zămuz

etimologie:

  • z(e)amă.
    surse: DER