13 definiții pentru zălogi zăloji


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zălogi vt [At: URECHE, L. 114 / V: (pop) zal~, zol~, (înv) ~oji, ~oja, jeloji, (reg) zeloci, jăl~ / Pzi: ~ogesc / E: zălog] 1-2 (Îvp; c. i. obiecte sau bunuri imobile) A amaneta (sau a ipoteca). 3 (C. i. persoane) A sechestra. 4 (Îvr; c. i. o locuință) A închiria.

ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.

ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.

ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. (Cu privire la obiecte) A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție; a amaneta, a gaja (sau a opri ca amanet). Vezi cîți datornici și-au zălogit vitele la bancă. VORNIC, P. 174. Oamenii își zălogeau glia, vitele, sumanelecînd nevoia îi pișcă prea tare. CAMILAR, N. I 332. Șapte mori... Pe toate le-au zălogit. SEVASTOS, C. 160. ♦ Fig. A tocmi, a angaja. Una cîte una, femeile veneau la Raveica să-și zălogească brațele, pe oricît, numai să nu li se usuce de foame pruncii. CAMILAR, N. I 333. 2. (Cu privire la persoane) A da (rar, a reține) ca gaj, ca garant, ca ostatic. M-am tocmit cu alt priceput ca să-i spun ceva care să-i placă, și dacă nu i-a plăcea, să mă zălogească pentru o sută de galbeni. SADOVEANU, D. P. 156.

ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) 1. A amaneta un obiect. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog.

A ZĂLOGÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A da ca zălog; a amaneta. 2) (obiecte) A lua ca zălog; a amaneta. 3) (persoane) A oferi în calitate de ostatic. 4) (persoane) A reține în calitate de ostatic. /Din zălog

zălogì v. a pune zălog, a amaneta.

zalogí sn vz zălogi

zălogésc și (vechĭ) -jésc v. tr. (d. zălog; vsl. založiti, a amaneta. V. oblojesc). Amanetez, pun zălog. Primesc ca zalog (Vechĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zălogí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogeá conj. prez. 3 să zălogeáscă

zălogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogéa; conj. prez. 3 sg. și pl. zălogeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: zălogi
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zălogi
  • zălogire
  • zălogit
  • zălogitu‑
  • zălogind
  • zălogindu‑
singular plural
  • zălogește
  • zălogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zălogesc
(să)
  • zălogesc
  • zălogeam
  • zălogii
  • zălogisem
a II-a (tu)
  • zălogești
(să)
  • zălogești
  • zălogeai
  • zălogiși
  • zălogiseși
a III-a (el, ea)
  • zălogește
(să)
  • zălogească
  • zălogea
  • zălogi
  • zălogise
plural I (noi)
  • zălogim
(să)
  • zălogim
  • zălogeam
  • zălogirăm
  • zălogiserăm
  • zălogisem
a II-a (voi)
  • zălogiți
(să)
  • zălogiți
  • zălogeați
  • zălogirăți
  • zălogiserăți
  • zălogiseți
a III-a (ei, ele)
  • zălogesc
(să)
  • zălogească
  • zălogeau
  • zălogi
  • zălogiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăloji
  • zălojire
  • zălojit
  • zălojitu‑
  • zălojind
  • zălojindu‑
singular plural
  • zălojește
  • zălojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zălojesc
(să)
  • zălojesc
  • zălojeam
  • zălojii
  • zălojisem
a II-a (tu)
  • zălojești
(să)
  • zălojești
  • zălojeai
  • zălojiși
  • zălojiseși
a III-a (el, ea)
  • zălojește
(să)
  • zălojească
  • zălojea
  • zăloji
  • zălojise
plural I (noi)
  • zălojim
(să)
  • zălojim
  • zălojeam
  • zălojirăm
  • zălojiserăm
  • zălojisem
a II-a (voi)
  • zălojiți
(să)
  • zălojiți
  • zălojeați
  • zălojirăți
  • zălojiserăți
  • zălojiseți
a III-a (ei, ele)
  • zălojesc
(să)
  • zălojească
  • zălojeau
  • zăloji
  • zălojiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zălogi zăloji

  • 1. învechit popular A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: amaneta 3 exemple
    exemple
    • Vezi cîți datornici și-au zălogit vitele la bancă. VORNIC, P. 174.
      surse: DLRLC
    • Oamenii își zălogeau glia, vitele, sumanele – cînd nevoia îi pișcă prea tare. CAMILAR, N. I 332.
      surse: DLRLC
    • Șapte mori... Pe toate le-au zălogit. SEVASTOS, C. 160.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Una cîte una, femeile veneau la Raveica să-și zălogească brațele, pe oricît, numai să nu li se usuce de foame pruncii. CAMILAR, N. I 333.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit popular A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • M-am tocmit cu alt priceput ca să-i spun ceva care să-i placă, și dacă nu i-a plăcea, să mă zălogească pentru o sută de galbeni. SADOVEANU, D. P. 156.
      surse: DLRLC

etimologie: