13 definiții pentru zâmbru zimbru

ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci, cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra).P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură [Var.: zímbru s. m.] – Et. nec.

ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci. cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra).P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură. – Et. nec.

ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu semințe lungi, comestibile (Pinus cembra).

zấmbru / zímbru2 (arbore) s. m., art. zấmbrul / zímbrul; pl. zấmbri / zímbri, art. zấmbrii / zímbrii

ZẤMBRU2, zấmbri, s. m. (Var.) Zimbru1.

ZÂMBRU ~i m. Arbore conifer cu tulpina înaltă, cu frunze aciculare, reunite câte cinci, și cu lemn rezistent, folosit în sculptură. /Orig. nec.

ZÍMBRU2 s. m. v. zâmbru.

ZÎ́MBRU, zimbri, s. m. Arbore conifer cu frunzele rigide, cu conurile la început violacee, cu semințe lungi, comestibile (Pinus cembra).

zímbru2 (arbore) v. zímbru


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

zâmbru/zímbru (arbore) s. m., art. zâmbrul/zímbrul; pl. zâmbri/zímbri, art. zâmbrii/zímbrii

zấmbru, zâmbri, s.m. – (bot.) Arbore conifer cu lemn rezistent (Pinus cembra); pin de munte, zimbrișor (Borza, 1968: 131). Specie subalpină care se întâlnește pe versantul nordic al Pietrosului Mare, împreună cu jneapănul (Jud. Maram., 1980, 67). – Et. nec. (DEX); cf. zimbru (MDA).

zímbru (arbore) v. zâmbru

zímbru (arbore) v. zâmbru

Pinus cembra L., « Zîmbru ». Specie care înflorește vară. Flori unisexuat-monoice, cele femele mov, dispuse în verticile la vîrful ramurilor, cele mascule în formă de elipsă, roșii, dispuse în amenți la baza ramurilor. Conuri ovate, pînă la 8 cm lungime, erecte, terminale, solzi lați, groși, imbricați, semințe comestibile, ovate, pînă la 1,2 cm lungime, nearipate. Frunze groase, tari, drepte, aciculare, grupate cîte 3-5 într-o teacă, terminal pe lujeri, cu aspect verde-întunecat. Arbore cu tulpină de cca 20 m înălțime, corolă piramidală cu ramificație regulată, mai tîrziu devine tufos datorită creșterii neregulate a ramurilor. Scoarță mai întîi netedă, gri, apoi devine maro-închis, cu ritidomul adîncit. Lujeri foarte flexibili și groși.

Intrare: zâmbru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zâmbru
  • zâmbrul
  • zâmbru‑
plural
  • zâmbri
  • zâmbrii
genitiv-dativ singular
  • zâmbru
  • zâmbrului
plural
  • zâmbri
  • zâmbrilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zimbru
  • zimbrul
  • zimbru‑
plural
  • zimbri
  • zimbrii
genitiv-dativ singular
  • zimbru
  • zimbrului
plural
  • zimbri
  • zimbrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zâmbru zimbru

  • 1. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci, cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra).
    surse: DEX '09 DLRM NODEX
    • 1.1. prin restricție Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură
      surse: DEX '09

etimologie: