yeoman sm [At: DN³ / P: io-măn / Pl: ~meni / E: eg yeoman] (În Evul Mediu, în Anglia) 1 Titlu nobiliar de rang inferior, la curtea regală. 2 Servitor (1). 3 Om liber dintr-o comunitate. 4 Mic proprietar rural. 5 Membru al corpului de gardă al suveranului Angliei. 6 (Mrn) Ofițer însărcinat cu îndatoririle clericale.

yeoman [’joumen] s.m. (în Anglia) 1 (în Ev. Mediu timpuriu) Nobil de rang inferior la curtea regală engleză. 2 (în trecut) Țăran care deținea în proprietate pămîntul pe care îl lucra singur sau cu ajutoare angajate. 3 Ofițer în corpul de gardă al monarhiei britanice. 4 (mar.) Ofițer pe o ambarcațiune, însărcinat cu îndatoririle clericale. • pl. -i. /<engl. yeoman.

YEOMAN s.m. (Ist.) 1. Servitor la o curte regală sau seniorială. 2. Subordonat sau ajutor. 3. Om liber dintr-o comunitate; (spec.) fermier liber, mic proprietar rural în Anglia. 4. Membru al unui corp de gardă englez. 5. (Mar.) Ofițer însărcinat cu îndatoririle clericale. [Pron. ióu-măn. / < engl., fr. yeoman].

YÉOMAN s. m. 1. Servitor la o curte regală sau seniorială. 2. Subordonat, ajutor. 3. Om liber dintr-o comunitate; (spec.) fermier liber, mic proprietar rural în Anglia. 4. Membru al unui corp de gardă englez. 5. (Mar.) Ofițer însărcinat cu îndatoririle clericale. [Pr. iắu-men] (din engl., fr. yeoman)

YEOMAN [pr.: iómăn] m. 1) înv. Scriitor la curtea regală engleză. 2) Fermier mic din Anglia. /Cuv. engl.

yeoman (angl.) [yeoman pron. ĭoŭmen] (yeo-) s. m., pl. yeomeni

yeoman s. m. [yeo- pron. ióu-], pl. yeomeni

yeoman s. m. [yeoman pron. ióumen], pl. yeomeni