8 definiții pentru yeoman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

yeoman sm [At: DN3 / P: io-măn / Pl: ~meni / E: eg yeoman] (În Evul Mediu, în Anglia) 1 Titlu nobiliar de rang inferior, la curtea regală. 2 Servitor (1). 3 Om liber dintr-o comunitate. 4 Mic proprietar rural. 5 Membru al corpului de gardă al suveranului Angliei. 6 (Mrn) Ofițer însărcinat cu îndatoririle clericale.

yeoman [’joumen] s.m. (în Anglia) 1 (în Ev. Mediu timpuriu) Nobil de rang inferior la curtea regală engleză. 2 (în trecut) Țăran care deținea în proprietate pămîntul pe care îl lucra singur sau cu ajutoare angajate. 3 Ofițer în corpul de gardă al monarhiei britanice. 4 (mar.) Ofițer pe o ambarcațiune, însărcinat cu îndatoririle clericale. • pl. -i. /<engl. yeoman.

YEOMAN s.m. (Ist.) 1. Servitor la o curte regală sau seniorială. 2. Subordonat sau ajutor. 3. Om liber dintr-o comunitate; (spec.) fermier liber, mic proprietar rural în Anglia. 4. Membru al unui corp de gardă englez. 5. (Mar.) Ofițer însărcinat cu îndatoririle clericale. [Pron. ióu-măn. / < engl., fr. yeoman].

YÉOMAN s. m. 1. Servitor la o curte regală sau seniorială. 2. Subordonat, ajutor. 3. Om liber dintr-o comunitate; (spec.) fermier liber, mic proprietar rural în Anglia. 4. Membru al unui corp de gardă englez. 5. (Mar.) Ofițer însărcinat cu îndatoririle clericale. [Pr. iắu-men] (din engl., fr. yeoman)

YEOMAN [pr.: iómăn] m. 1) înv. Scriitor la curtea regală engleză. 2) Fermier mic din Anglia. /Cuv. engl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

yeoman (angl.) [yeoman pron. ĭóŭmen] (yeo-) s. m., pl. yeomeni

yeoman s. m. [yeoman pron. ióumen], pl. yeomeni

yeoman s. m. [yeo- pron. ióu-], pl. yeomeni

Intrare: yeoman
  • pronunție: ióumen
substantiv masculin (M23.1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • yeoman
  • yeomanul
  • yeomanu‑
plural
  • yeomeni
  • yeomenii
genitiv-dativ singular
  • yeoman
  • yeomanului
plural
  • yeomeni
  • yeomenilor
vocativ singular
  • yeomanule
  • yeomane
plural
  • yeomenilor
  • pronunție: ĭóŭmen
substantiv masculin (M1)
Pl. cf. tenisman; nerecomandat.
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • yeoman
  • yeomanul
  • yeomanu‑
plural
  • yeomani
  • yeomanii
genitiv-dativ singular
  • yeoman
  • yeomanului
plural
  • yeomani
  • yeomanilor
vocativ singular
  • yeomanule
  • yeomane
plural
  • yeomanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

yeoman

  • 1. istorie Servitor la o curte regală sau seniorială.
    surse: DN
  • 2. istorie Subordonat sau ajutor.
    surse: DN
  • 3. istorie Om liber dintr-o comunitate.
    surse: DN
  • 4. istorie Membru al unui corp de gardă englez.
    surse: DN
  • 5. istorie marină Ofițer însărcinat cu îndatoririle clericale.
    surse: DN
  • 6. învechit Scriitor la curtea regală engleză.
    surse: NODEX

etimologie: