yeoman [’joumen] s.m. (în Anglia) 1 (în Ev. Mediu timpuriu) Nobil de rang inferior la curtea regală engleză. 2 (în trecut) Țăran care deținea în proprietate pămîntul pe care îl lucra singur sau cu ajutoare angajate. 3 Ofițer în corpul de gardă al monarhiei britanice. 4 (mar.) Ofițer pe o ambarcațiune, însărcinat cu îndatoririle clericale. • pl. -i. /<engl. yeoman.