10 definiții pentru xerofag
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
XEROFAG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu alimente uscate. – Din fr. xérophage.
XEROFAG, -Ă, xerofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu alimente uscate. – Din fr. xérophage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
xerofag, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~agi, ~age / E: fr xérophage] Care se hrănește cu alimente uscate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
xerofag, -ă adj. Care se hrănește cu alimente uscate. pl. -gi, -ge. /fr. xérophage.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
XEROFAG, -Ă adj. Care se hrănește cu alimente uscate. [< fr. xérophage, cf. gr. xeros – uscat, phagein – a mînca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
XEROFAG, -Ă adj. care se hrănește cu alimente uscate. (< fr. xérophage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
XEROFAG ~gă (~gi,~ge) Care se hrănește cu alimente uscate. /<fr. xérophage
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
xerofag adj. m., pl. xerofagi; f. xerofagă, pl. xerofage
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Mada Puscas
- acțiuni
xerofag adj. m., pl. xerofagi; f. xerofagă, pl. xerofage
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
xerofag adj. m., pl. xerofagi; f. sg. xerofagă, pl. xerofage
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
XERO- „uscare, ariditate; sec, arid, deșertie”. ◊ gr. xeros „dur, arid, sec” > fr. xéro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. xero-. □ ~bole (v. -bol), s. f. pl., plante anemocore sau dinamocore care își răspîndesc semințele prin expulzare după crăparea carpelelor uscate; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe uscate; sin. xerocarpic; ~cazie (~chazie) (v. -cazie), s. f., răspîndire a semințelor prin uscarea și ruperea pericarpului fructelor; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., uscare a buzelor; ~cleistogamie (v. cleisto-, v. -gamie), s. f., cleistogamie în condiții de uscăciune extremă; ~dermie (v. -dermie) s. f., boală congenitală caracterizată prin uscăciunea și descuamarea pielii; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu alimente uscate; ~fagie (v. -fagie), s. f., regim alimentar bazat pe alimente uscate, seci; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește pe terenuri uscate; ~filie (v. -filie1), adj., proprietate a organismelor xerofile; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc pe locuri aride; ~fitic (v. -fitic), adj., adaptat la condiții de sol cu umiditate scăzută; ~fob (v. -fob), adj., (despre plante) care nu poate trăi în ținuturi secetoase; ~geofite (v. -geo-, v. -fit), s. f. pl., 1. Plante la care stadiul de repaus biologic corespunde cu perioada de uscăciune. 2. Plante care în perioada de uscăciune persistă prin organele lor subterane; ~graf (v. -graf), s. n., aparat folosit în xerografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipar la care se folosește o pulbere încărcată cu electricitate statică; ~helofite (v. helo-1, v. -fit), s. f. pl., plante de mlaștini caracterizate prin transpirație pronunțată; ~higrobionte (v. higro-, v. -biont), s. f. pl., plante care nu pot suporta vreme îndelungată lipsa apei; ~menie (v. -menie), s. f., apariție a simptomelor organice ale perioadei menstruale, fără menstruație; ~morf (v. -morf), adj., (despre plante) adaptat la secetă; ~morfie (v. -morfie), s. f., totalitate a adaptărilor morfologice ale plantelor la condițiile de uscăciune; sin. xeromorfoză, xeromorfism; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., xeromorfie*; ~poiofil (v. poio-, v. -fil1), adj., care crește pe pășuni uscate; ~poiofite (v. poio-, v. -fit), s. f. pl., plante erbacee spontane, fără valoare economică, adaptate să trăiască împreună cu plantele cultivate; sin. buruieni; ~spori (v. -spor), s. m. pl., spori uscați, diseminați pe timp secetos; ~stomie (v. -stomie), s. f., uscare a mucoasei bucale; ~term (v. -term), adj., (despre plante) adaptat la un climat uscat și cald; sin. xerotermic; ~termic (v. -termic), adj., xeroterm*; ~termofil (v. termo-, -v. -fil1), adj., (despre plante) care suportă bine climatul uscat și cald; ~termofite (v. termo-, v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în zonele cu climat cald și uscat.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A11) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
xerofag, xerofagăadjectiv
- 1. Care se hrănește cu alimente uscate. DEX '09 DN DETS
etimologie:
- xérophage DEX '09 DN
- xeros – uscat, phagein – a mânca. DN