xenomanie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 344 / Pl: ~ii / E: fr xénomanie] Pasiune exagerată pentru tot ceea ce este străin.

xenomanie s.f. (psih.) Admirație, pasiune exagerată (și patologică) pentru tot ceea ce este străin. lorgu de la Sadagura... a avut un mare succes, pentru că combătea xenomania (IBR.). • pl. -ii. g.-d. – iei. /fr. xénomanie.

XENOMANIE s. f. Pasiune exagerată pentru tot ce este străin.

XENOMANIE s.f. Înclinație exagerată pentru tot ce este străin. [Gen. -iei. / < fr. xénomanie, cf. gr. xenos – străin, mania – nebunie].

XENOMANIE s. f. xenofilie. (< fr. xénomanie)

xenomanie f. pasiune pentru cele străine: biciuind xenomania NEGR.

*xenomaníe f. (vgr. xenomania, d. xénos, străin, și mania, furie, manie). Ĭubire de străinĭ exagerată.

!xenomanie s. f., art. xenomania, g.-d. xenomanii, art. xenomaniei

xenomanie s. f., art. xenomania, g.-d. art. xenomaniei; pl. xenomanii, art. xenomaniile

xenomanie s. f., art. xenomania, g.-d. art. xenomaniei; pl. xenomanii, art. xenomaniile

XENO- „străin, parazit”. ◊ gr. xenos „străin, oaspete” > fr. xéno-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. xeno-. □ ~autogamie (v. auto-, v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată, care în anumite condiții nefavorabile se realizează prin autofertilizare; ~bioză (v. -bioză), s. f., viețuire în asociații străine sau în dauna unui alt organism vegetal sau animal; ~blast (v. -blast), s. n., cristal care se formează în șisturile cristaline, în altă formă cristalografică decît cea proprie; ~carpie (v. -carpie), s. f., formare a fructului ca rezultat al xenogamiei; ~fil (v. -fil₁), s. m. și f., și adj., (persoană) care iubește pe străini; ~filie (v. -filie₁), s. f., dragoste pentru tot ceea ce este străin; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care urăște pe străini; ~fobie (v. -fobie), s. f., fenomen de patologie socială constînd în teama și ostilitatea față de străini; ~gamie (v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai aceleiași specii; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un organism) care este derivat din strămoși diferiți; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de apariție a unor urmași neasemănători în cadrul aceleiași specii vegetale sau animale; ~glosie (v. -glosie), s. f., fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipar pentru imagini, unde se folosește fenomenul de fotoconductibilitate; ~lit (v. -lit₁), s. n., fragment de piatră străin de roca în care se găsește; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre gazdă și stadiile ontologice ale unui parazit specific; ~man (v. -man₁), s. m. și f., persoană care are o preferință deosebită pentru tot ce este străin; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru tot ceea ce e străin; ~mixie (v. -mixie₁), s. f., unire a doi gameți produși de indivizi care aparțin unor linii sau populații diferite; ~morf (v. -morf), adj., (despre minerale) care prezintă xenomorfie; ~morfie (v. -morfie), s. f., proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă decît cea obișnuită; sin. xenomorfism; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., fenomen de regenerare a unui organ vegetal sub altă formă; ~patie (v. -patie), s. f., manifestare patologică în care bolnavul crede că se acționează asupra lui de la distanță prin hipnoză, sugestie, etc.; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre grefaje) executat pe diferite portaltoiuri.