12 definiții pentru văcuță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂCUȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță.

VĂCUȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță.

văcuță sf [At: (a. 1742) BUL. COM. IST. I, 230 / Pl: ~țe / E: vacă + -uță] 1-2 (Șhp) Vacă (1) (cam mică) Si: (pop) văcușoară (1-2). 3 Vacă tânără Si: (pop) văcușoară (3). 4 (Prc) Carne de vacă (1) folosită ca aliment. 5 (Bot; lpl) Pita-vacii (Boletus bovinus). 6 (Ent; îc) ~-Domnului Buburuză (Coccinella septempunctata).

văcuță s.f. Dim. al lui vacă; (pop.) văcușoară. • pl. -e. /vacă + -uță.

VĂCUȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă. O văcuță roșie privea neclintită la cîteva găini care ciuguleau în jurul ei. SADOVEANU, O. VIII 18. Auzea mereu și pe Dumana, singura lor văcuță, ronțăind sau rumegînd. REBREANU, I. 45. Colo-n veatră la bordei... o văcuță cu viței. TEODORESCU, P. P. 277. ◊ Compus: (Entom.) văcuța-domnului = vaca-domnului.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

văcuță s. f., g.-d. art. văcuței; pl. văcuțe

văcuță s. f., g.-d. art. văcuței; pl. văcuțe

văcuță s. f., g.-d. art. văcuței; pl. văcuțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂCUȚĂ s. 1. (ZOOL.) văcușoară. 2. v. turta-vacii.

Intrare: văcuță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văcuță
  • văcuța
plural
  • văcuțe
  • văcuțele
genitiv-dativ singular
  • văcuțe
  • văcuței
plural
  • văcuțe
  • văcuțelor
vocativ singular
  • văcuță
  • văcuțo
plural
  • văcuțelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văcuță, văcuțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui vacă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: văcușoară
    • format_quote O văcuță roșie privea neclintită la cîteva găini care ciuguleau în jurul ei. SADOVEANU, O. VIII 18. DLRLC
    • format_quote Auzea mereu și pe Dumana, singura lor văcuță, ronțăind sau rumegînd. REBREANU, I. 45. DLRLC
    • format_quote Colo-n veatră la bordei... o văcuță cu viței. TEODORESCU, P. P. 277. DLRLC
etimologie:
  • Vacă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.