VĂCUȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă. O văcuță roșie privea neclintită la cîteva găini care ciuguleau în jurul ei. SADOVEANU, O. VIII 18. Auzea mereu și pe Dumana, singura lor văcuță, ronțăind sau rumegînd. REBREANU, I. 45. Colo-n veatră la bordei... o văcuță cu viței. TEODORESCU, P. P. 277. ◊ Compus: (Entom.) văcuța-domnului = vaca-domnului.