VÎRTOȘIE s. f. Tărie, putere, vigoare. O singură vanitate l-a susținut cu vîrtoșie în toate ceasurile potrivnice. PETRESCU, Î. II 53. Calul... înota cu vîrtoșie și spinteca cu putere valurile. POPESCU, B. I 92. Ar scălda mintea... în rouă întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească. ODOBESCU, S. III 51.