vârtecuș [At: STAMATI, V. 673¹/9/ V: ~eguș, ~eșug, ~tic~ (Pl și: ~ticuși sm) ~tiguș (Pl: ~tigușe) / Pl: ~uri, ~e / E: ns cf vârtej, vârti – vârteșug, prin metateză] 1-3 sn (Reg) Vârtej (1, 3-4). 4 sn (Reg; îlav) În ~ Într-o mișcare de înaintare în spirală. 5 sn (Reg) Învârtire. 6 sn (Reg) Rotire. 7 sn (Reg; ccr; îf vârticuș) Încâlcitură. 8 sn (Reg) Vârtej (13). 9 sn (Reg; îf vârtiguș) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemn etc.) spre a o strânge. 10 sm (Buc; îf vârticuș) Cusătură ornamentală specifică hainelor țărănești. 11 s (Trs; șîcs ineluș-vârteguș) Jocul de copii „ineluș-învârtecuș” Vz învârtecuș. 12 sa (Mun; Olt) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 13 sa (Mun; Olt) Melodie după care se execută vârtecușul (12).

vârtecuș n. învârtire continuă. V. ineluș.

vârteguș sn vz vârtecuș

vârteșug sn vz vârtecuș

vârticuș snm vz vârtecuș

vârtiguș sn vz vârtecuș

vîrtecuș s.n. (reg.) 1 Vîrtej de apă. Leagănul intrase bine în matca apelor, plutea din ce în ce mai repede, vîrtecușurile îl răsuceau în loc (CAM.). 2 Vîrtej de vînt. 3 Învîrtire, învîrtejire; rotire. • pl. -uri, -e. și vîrticuș s.n. /de la învîrtecuș; cf. vîrtej, vîrti.

vîrticuș s.n. v. vîrtecuș.

!vârtecuș (rar) s. n., pl. vârtecușuri

VÂRTECUȘ s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

vîrtecuș s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.