vârtecuș [At: STAMATI, V. 673¹/9/ V: ~eguș, ~eșug, ~tic~ (Pl și: ~ticuși sm) ~tiguș (Pl: ~tigușe) / Pl: ~uri, ~e / E: ns cf vârtej, vârti – vârteșug, prin metateză] 1-3 sn (Reg) Vârtej (1, 3-4). 4 sn (Reg; îlav) În ~ Într-o mișcare de înaintare în spirală. 5 sn (Reg) Învârtire. 6 sn (Reg) Rotire. 7 sn (Reg; ccr; îf vârticuș) Încâlcitură. 8 sn (Reg) Vârtej (13). 9 sn (Reg; îf vârtiguș) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemn etc.) spre a o strânge. 10 sm (Buc; îf vârticuș) Cusătură ornamentală specifică hainelor țărănești. 11 s (Trs; șîcs ineluș-vârteguș) Jocul de copii „ineluș-învârtecuș” Vz învârtecuș. 12 sa (Mun; Olt) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 13 sa (Mun; Olt) Melodie după care se execută vârtecușul (12).