VÎNZOLEALĂ, vînzoleli, s. f. Faptul de a se vînzoli; frămîntare, agitație, mișcare. Gara cu vînzoleala de călători a rămas în urmă. C. PETRESCU, S. 51. Într-o vînzoleală și un iureș zgomotos, pe punte se adunau marinarii și fochiștii. BART, S. M. 109. Înainte de toacă ne trezirăm din nou în zgomot și vînzoleală. HOGAȘ, DR. 33 40.