VULCANOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice, cu explicarea cauzelor, a modului de evoluție și a posibilităților de previziune a erupțiilor. – Din fr. vulcanologie.

vulcanologie sf [At: LTR² / Pl: (rar) ~ii / E: fr vulcanologie] Știință care se ocupă cu studiul cauzelor și al efectelor manifestărilor vulcanice.

vulcanologie s.f. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice actuale și vechi, cu explicarea cauzelor, a modului de evoluție, a posibilităților de previziune a erupțiilor și cu utilizarea practică a produselor activității vulcanice. • g.-d. -iei. /<fr. vulcanologie, germ. Vulkanologie; cf. nm. pr. Vulcan, zeul focului, în mitologia romană.

VULCANOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice actuale și vechi, ale modului de evoluție și de previziune a erupțiilor și de utilizare a produselor rezultate din erupțiile vulcanice. – Din fr. vulcanologie.

VULCANOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice.

VULCANOLOGIE s.f. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice. [Gen. -iei. / < fr. vulcanologie].

VULCANOLOGIE s. f. știință care studiază fenomenele vulcanice. (< fr. vulcanologie)

VULCANOLOGIE f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice. [G.-D. vulcanologiei] /<germ. Vulkanologie, fr. vulcanologie

vulcanologie s. f., art. vulcanologia, g.-d. vulcanologii, art. vulcanologiei

vulcanologie s. f., art. vulcanologia, g.-d. vulcanologii, art. vulcanologiei

vulcanologie s. f., art. vulcanologia, g.-d. vulcanologii, art. vulcanologiei

vulcanologie, (engl.= vulcanology) știința care studiază legile de manifestare a fenomenelor vulcanice, distribuția lor la supr. Pământului și care analizează morfologia și structura edificiilor vulcanice. V. este o disciplină modernă cu implicații largi în cunoașterea dinamicii părții sup. a scoarței, în studiul dom. magmatic și în relațiile dintre vulcanism și metalogenie. wackestone, termen propus de Dunham (1962) pentru a defini rocile sedimentare carbonatice alcătuite din granule libere (mai mult de 10%) legate printr-o matrice calcaroasă („mud-suported”). Astăzi utilizat frecvent în geologia petrolului. wad, agregat natural de min. de mangan, cu caracter colomorf, în care sunt cuprinse variate min. (psilomelan, manganit etc.). Îmbracă aspecte compacte, reniforme, concreționare, având structuri interne fibroase. Se formează în condiții exogene și se depune, din soluții coloidale, în sedimente marine și scoarța de alterare tropicală. În România, se întâlnește în zona de oxidație a unor zăcăminte de mangan asociate ș. crist. (Iacobeni, Șaru Dornei), a zăcămintelor fero-manganifere reziduale (Moneasa), în zona de oxidare a unor sulfuri (Moldova Nouă, Sasca etc.). wadi, (engl.= wadi) → ued.

VULCANO- „vulcan, vulcanic”. ◊ L. vulcanus „foc, flacără” > fr. vulcano-, engl. id., germ. vulkano- > rom. vulcano-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care generează vulcani; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice.