13 definiții pentru vrăbioară

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂBIOARĂ, vrăbioare, s. f. 1. Vrăbiuță. 2. Bucată de carne de vită din regiunea șalelor; friptură preparată din această carne. [Pr.: -bi-oa-] – Vrabie + suf. -ioară.

VRĂBIOARĂ, vrăbioare, s. f. 1. Vrăbiuță. 2. Bucată de carne de vită din regiunea șalelor; friptură preparată din această carne. [Pr.: -bi-oa-] – Vrabie + suf. -ioară.

vrăbioa sf [At: SCRIBAN, D. / P: ~bi-oa~ / Pl: ~re / E: vrabie + -ioară] 1-2 (Șhp) Vrăbiuță (1-2). 3 Bucată de carne de vită din regiunea șalelor. 4 Friptură preparată din vrăbioară (3).

vrăbioa s.f. 1 (ornit.) Vrăbiuță. Să dea Dumnezeu să moară, Să mă fac o vrăbioáră, Să zbor și eu la pomană (POP.). 2 Bucată de carne de vită, de calitate superioară, din regiunea șalelor. N-ai cumva, pe la cămară, Vreun mușchi, vreo vrăbioară? (ARGH.). • Friptură preparată din acest fel de carne. A mîncat două vrăbioare la grătar. • sil. -bi-oa-. pl. -e. /vrabie + -ioară.

VRĂBIOA1, vrăbioare, s. f. Vrăbiuță. Să mă fac d-o vrăbioară Să-i mănînc din colivioară, Să-i beau vin din năstrăpioară. TEODORESCU, P. P. 328.

VRĂBIOA2, vrăbioare, s. f. Bucată de carne de vită din regiunea rinichilor; friptură preparată din această carne. V. antricot.

VRĂBIOARĂ ~e f. (diminuitiv de la vrabie) 1) Pui de vrabie. 2) Bucată de carne de vită (fără oase) din care se prepară, în special, friptură. [Sil. -bi-oa-] /vrabie + suf. ~oară

vrăbioáră (oa dift.) f., pl. e (dim. d. vrabie). Partea cărniĭ de vacă de la spată (de la omoplat). Friptură din asemenea carne. V. fleĭcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vrăbioa (desp. -bi-oa-) s. f., g.-d. art. vrăbioarei; pl. vrăbioare

vrăbioa (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. vrăbioarei; pl. vrăbioare

vrăbioa s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. vrăbioarei; pl. vrăbioare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VRĂBIOA s. (ORNIT.) vrăbiuță, (reg.) păsărică.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vrăbioară, vrăbioare s. f. (dim.) prostituată.

Intrare: vrăbioară
vrăbioară substantiv feminin
  • silabație: vră-bi-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăbioa
  • vrăbioara
plural
  • vrăbioare
  • vrăbioarele
genitiv-dativ singular
  • vrăbioare
  • vrăbioarei
plural
  • vrăbioare
  • vrăbioarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vrăbioa, vrăbioaresubstantiv feminin

  • 1. Pui de vrabie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Să mă fac d-o vrăbioară Să-i mănînc din colivioară, Să-i beau vin din năstrăpioară. TEODORESCU, P. P. 328. DLRLC
  • 2. Bucată de carne de vită din regiunea șalelor; friptură preparată din această carne. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Vrabie + sufix -ioară. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii