vrăbioară s.f. 1 (ornit.) Vrăbiuță. Să dea Dumnezeu să moară, Să mă fac o vrăbioáră, Să zbor și eu la pomană (POP.). 2 Bucată de carne de vită, de calitate superioară, din regiunea șalelor. N-ai cumva, pe la cămară, Vreun mușchi, vreo vrăbioară? (ARGH.). • Friptură preparată din acest fel de carne. A mîncat două vrăbioare la grătar. • sil. -bi-oa-. pl. -e. /vrabie + -ioară.