7 definiții pentru vrednici

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VREDNICÍ, vrednicesc, vb. IV. (Pop.) A se învrednici. ♦ Tranz. (Înv.) A merita. – Din vrednic.

VREDNICÍ, vrednicesc, vb. IV. (Pop.) A se învrednici. ♦ Tranz. (Înv.) A merita. – Din vrednic.

vrednici [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 162r/11 / Pzi: ~icesc / E: vrednic] 1 vt (Înv; subiectul este Dumnezeu) A-i acorda unui om vrednic (1) harul divin, favoarea de a avea parte de ceva. 2 vtf (Înv; construit cu complementul în dativ) A face pe cineva să fie vrednic (6) de ceva. 3 vr (Îvr) A se strădui (învingând greutăți, piedici etc.) pentru a fi vrednic (1). 4 vt (Îvr) A găsi de cuviință să ... 5 vt (Îvr) A acorda cuiva cinstea de a … 6 vt (Înv) A merita ceva. 7 vt (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) A face ca ceva să fie meritat, justificat. 8 vt (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) A îndreptăți ceva care este (pe deplin) motivat. 9 vi (Reg) A valora (3). 10 vr (Îrg) A fi vrednic (16). 11 vi A da dovadă de hărnicie. 12 vi A munci cu râvnă.

vrednici vb. IV. 1 tr. A merita; a fi vrednic de ceva. Ce pedeapsă vrednicește omul acesta? -Moarte! răspunse într-un glas adunarea (C. NEGR.). 2 refl. (pop.) A se învrednici. S-au vrednicit pentru a ei viață sv[î]ntă (DOS.). 3 (înv.; despre Dumnezeu) A acorda unui om, prin har, grație divină, șansa, norocul, fericirea de a avea parte de ceva; a hărăzi, a ferici. Să-l vredniceascâ Dumnedzeu întru adînci bâtrînețe (ANTIM). • prez.ind. -esc. /vrednic + -i.

vrednicésc v. intr. Rar. Muncesc cu vrednicie. V. învredn-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vrednici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrednicesc, 3 sg. vrednicește, imperf. 1 vredniceam; conj. prez. 1 sg. să vrednicesc, 3 să vrednicească

vrednici (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrednicesc, imperf. 3 sg. vrednicea; conj. prez. 3 să vrednicească

vrednicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrednicésc, imperf. 3 sg. vredniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. vredniceáscă

Intrare: vrednici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrednici
  • vrednicire
  • vrednicit
  • vrednicitu‑
  • vrednicind
  • vrednicindu‑
singular plural
  • vrednicește
  • vredniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrednicesc
(să)
  • vrednicesc
  • vredniceam
  • vrednicii
  • vrednicisem
a II-a (tu)
  • vrednicești
(să)
  • vrednicești
  • vredniceai
  • vredniciși
  • vredniciseși
a III-a (el, ea)
  • vrednicește
(să)
  • vrednicească
  • vrednicea
  • vrednici
  • vrednicise
plural I (noi)
  • vrednicim
(să)
  • vrednicim
  • vredniceam
  • vrednicirăm
  • vredniciserăm
  • vrednicisem
a II-a (voi)
  • vredniciți
(să)
  • vredniciți
  • vredniceați
  • vrednicirăți
  • vredniciserăți
  • vredniciseți
a III-a (ei, ele)
  • vrednicesc
(să)
  • vrednicească
  • vredniceau
  • vrednici
  • vredniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vrednici, vrednicescverb

etimologie:
  • vrednic DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.