5 definiții pentru vorbit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORBÍT1 s. n. Vorbire. – V. vorbi.

VORBÍT1 s. n. Vorbire. – V. vorbi.

vorbit1 sn [At: MURNU, O. 77 / Pl: ? / E: vorbi] 1-3 Vorbire (1, 10, 11). 4 Discuție (1). 5 Conversație.

vorbit2, ~ă a [At: GENILIE, G. 159/10 / Pl: ~iți, ~e / E: vorbi] 1 Care este exprimat oral1 Si: (înv) vorovit1 (1). 2 Care se comunică verbal Si: (înv) vorovit1 (1). 3 (D. filme cinematografice) Însoțit de vorbire (10) și de muzică Si: sonor, vorbitor (5). 4 (D. limbi) Care este în uz Si: (înv) vorbitor (10). 5 (Îoc scris) Care se caracterizează prin oralitate. 6 (Îs; îoc limbă scrisă) Limbă ~ă Aspect oral1 al unei limbi. 7 (Pex; îas) Limbă populară. 8 (D. examene, concursuri etc.) Care se susține oral1. 9 Menționat. 10 Cunoscut2 (1). 11 (Îvr) Convenit2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: vorbit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorbit
  • vorbitul
  • vorbitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vorbit
  • vorbitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vorbit (s.n.)

etimologie:

  • vezi vorbi
    surse: DEX '98 DEX '09