vorbit², ~ă a [At: GENILIE, G. 159/10 / Pl: ~iți, ~e / E: vorbi] 1 Care este exprimat oral¹ Si: (înv) vorovit¹ (1). 2 Care se comunică verbal Si: (înv) vorovit¹ (1). 3 (D. filme cinematografice) Însoțit de vorbire (10) și de muzică Si: sonor, vorbitor (5). 4 (D. limbi) Care este în uz Si: (înv) vorbitor (10). 5 (Îoc scris) Care se caracterizează prin oralitate. 6 (Îs; îoc limbă scrisă) Limbă ~ă Aspect oral¹ al unei limbi. 7 (Pex; îas) Limbă populară. 8 (D. examene, concursuri etc.) Care se susține oral¹. 9 Menționat. 10 Cunoscut² (1). 11 (Îvr) Convenit².