12 definiții pentru volintir
din care- explicative (11)
- morfologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
volintir sm [At: N. COSTIN, LET. II, 71/24 / V: (înv) ~len~, ~lon~, ~lonter, (reg) bo~, (îvr) ~lentiriu, volnătir / Pl: ~i / E: rs волентир, волонтёр, bg волонтир] 1 (Îrg) Voluntar (11). 2 (Îrg; dep) Voluntar înrolat în armata lui Ipsilante, în timpul Revoluției de la 1821. 3 (Îrg; dep) Tâlhar. 4 (Fam; dep) Scandalagiu. 5 (Reg) Om fără căpătâi.
volintir s.m. (înv.) 1 Voluntar. 2 (ist.; adesea deprec.) Voluntar înrolat în armata lui Ipsilanti, în timpul revoltei din 1821, conduse de Tudor Vladimirescu. Unii volintiri se răslețeau de oastea strînsî și cercetau conacele. (CA. PETR.). • pl. -i. și (înv.) volentir, volontir s.m. /<rus. вопонмер.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOLINTIR2, volintiri, s. m. Soldat din cetele lui Ipsilante (care au luptat în perioada zaverei din 1821 la noi în țară); p. ext. soldat voluntar. Au fost volintiri care au luptat alături de ruși. CAMIL PETRESCU, O. II 31. Șeful meu, polițaiul... [fusese] volintir în Italia, volintir într-o revoluție polonă, vrăjmaș jurat al tiranilor. CARAGIALE, la CADE. Am fugit... de frica unei cete de turci care se bătuse chiar atunci cu volintirii la Secul. CREANGĂ, A. 20. ◊ (Depreciați) Nineaca... ne-mpușcă!... – Vai de mine, c-aista-i volintir! ALECSANDRI, T. I 191. Vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele ca în vremea volintirilor. id. la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bolintir sm vz volintir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
volentir sm vz volintir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
volentiriu sm vz volintir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
volnătir sm vz volintir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
volonter sm vz volintir corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
volontir sm vz volintir corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
volentir s.m. v. volintir.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
volontir s.m. v. volintir.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
volintir (zavergiu; soldat voluntar) (înv.) s. m., pl. volintiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
volintir, volintirisubstantiv masculin
- 1. Soldat din cetele lui Ipsilante (care au luptat în perioada zaverei din 1821 la noi în țară). DLRLCdiminutive: volintiraș augmentative: volintiroi
- Au fost volintiri care au luptat alături de ruși. CAMIL PETRESCU, O. II 31. DLRLC
- Șeful meu, polițaiul... [fusese] volintir în Italia, volintir într-o revoluție polonă, vrăjmaș jurat al tiranilor. CARAGIALE, la CADE. DLRLC
- Am fugit... de frica unei cete de turci care se bătuse chiar atunci cu volintirii la Secul. CREANGĂ, A. 20. DLRLC
- Nineaca... ne-mpușcă!... – Vai de mine, c-aista-i volintir! ALECSANDRI, T. I 191. DLRLC
- Vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele ca în vremea volintirilor. ALECSANDRI, la CADE. DLRLC
- 1.1. Soldat voluntar. DLRLC
-