vișinea sf [At: ALECSANDRI, O. I, 72 / Pl: ~ele / E: vișină + -ea] 1-2 (Șhp) Vișină¹ (1) (mică) Si: vișinică (1-2). 3 Fructul vișinului (2)-sălbatic, sferic, de culoare roșie-purpurie, cu gust acru Si: vișinică (3).

vișinea s.f. (bot.) Dim. al lui vișină; vișinică. • pl. -ele. /vișină + -ea.

VIȘINEA, vișinele, s. f. 1. Diminutiv al lui vișină. Ea venea dintr-o livadă. Purta snopi de floricele Și crenguți cu vișinele. ALECSANDRI, P. I 98. 22. Fructul vișinelului.

vișinică [At: CIHAC, II, 459 / Pl: ~ele / E: vișină + -ică] 1-2 sf (Șhp) Vișinea (1-2). 3 sf Vișinea (3). 4 a (Mol; îs) Poamă ~ Varietate de struguri cu boabe mărunte, dese, de culoare roșie și cu gust acru. 5 sf (Înv) Varietăți de fasole.

vișinică s.f. (bot.) Vișinea. • pl. -ele. /vișină + -ică.

vișinícă f., pl. ele (dim. d. vișină). Vișină mică: cînd va face plopu pere și răchita vișinele (saŭ micșunele), la care se maĭ adaugă și: și tînjala viorele (= nicĭ-o-dată).

vișinea/vișinică s. f., art. vișineaua/vișinica, g.-d. art. vișinelei; pl. vișinele, art. vișinelele

vișinea / vișinică s.f., art. vișineaua / vișinica, g.-d. art. vișinelei; pl. vișinele

!vișinică s. f., g.-d. art. vișinelei; pl. vișinele

vișinică v. vișinea