17 definiții pentru vizitiu vezeteu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIZITÍU, vizitii, s. m. 1. Persoană care conduce caii la o trăsură, la o căruță etc. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația Gemenilor. [Var.: (reg.) vezetéu s. m.] – Din magh. vezetö.

VIZITÍU, vizitii, s. m. 1. Persoană care mână (ca profesionist) caii la o trăsură, la o căruță etc. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația Gemenilor. [Var.: (reg.) vezetéu s. m.] – Din magh. vezetö.

VIZITÍU, vizitii, s. m. 1. Persoană angajată pentru a mîna caii la trăsură, la căruță etc. Vizitiii aprinseseră un foc mare în șopron și se încălzeau în jurul lui. V. ROM. noiembrie 1953, 32. Priviră întîi sania, și caii, și vizitiul cu blana-i albastră și cu căciula-i buhoasă căzăcească. SADOVEANU O. II 555. Moș Vasile o făcut rău că s-o băgat vizitiu la curte. BUJOR, S. 63. Cine stă cu spatele chiar și înaintea împăratului? (Vizitiul). ȘEZ. XIII 34. 2. Numele popular al unei constelații din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația gemenilor. Vizitiul poartă numele de vizitiu, trăsură, surugiu. PAMFILE, CER. 169. – Variantă: (Mold.) vezetéu (CREANGĂ, O. A. 114, RUSSO, S. 17) s. m.

VIZITÍU ~i m. 1) Persoană care mână caii la o trăsură. 2) art. pop. Una dintre cele douăsprezece constelații zodiacale, situată în emisfera boreală. /<ung. vezető

vizitiu m. cel ce mână caii la o trăsură. [Mold. vezeteu = ung. VEZETÖ, conducător].

vizitíŭ (vest) și vezetéŭ (est) m. (ung. vezetö, conductor). Cel ce mînă caiĭ la o trăsură.

VEZETÉU s. m. v. vizitiu.

vezeteu m. Mold. V. vizitiu: vezeteul se dă jos de pe capra trăsurii CR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vizitíu s. m., art. vizitíul; pl. vizitíi, art. vizitíii (-ti-ii)

vizitíu s. m., art. vizitíul; pl. vizitíi, art. vizitíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIZITÍU s. 1. v. birjar. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) ocolul (art.), surugiul (art.), trăsura (art.), țarcul (art.), carul-lui-Dumnezeu.

VIZITIU s. 1. birjar, surugiu, (înv. și reg.) sechiraș, (reg.) droșcar, (Transilv.) cociș, (înv.) mînaș, veturin. (~ la o trăsură de piață.) 2. (ASTRON.; art.) (reg.) ocolul (art.), surugiul (art.), trăsura (art.), țarcul (art.), carul-lui-Dumnezeu.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vizitíu (-íi), s. m. – Birjar, căruțaș. – Var. Mold. vezeteu. Mag. vezetö (Tiktin), cf. sl. vozotaĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 455).

Intrare: vizitiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizitiu
  • vizitiul
  • vizitiu‑
plural
  • vizitii
  • vizitiii
genitiv-dativ singular
  • vizitiu
  • vizitiului
plural
  • vizitii
  • vizitiilor
vocativ singular
  • vizitiule
plural
  • vizitiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vezeteu
  • vezeteul
  • vezeteu‑
plural
  • vezetei
  • vezeteii
genitiv-dativ singular
  • vezeteu
  • vezeteului
plural
  • vezetei
  • vezeteilor
vocativ singular
  • vezeteule
plural
  • vezeteilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vizitiu vezeteu

  • 1. Persoană care conduce caii la o trăsură, la o căruță etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Vizitiii aprinseseră un foc mare în șopron și se încălzeau în jurul lui. V. ROM. noiembrie 1953, 32.
      surse: DLRLC
    • Priviră întîi sania, și caii, și vizitiul cu blana-i albastră și cu căciula-i buhoasă căzăcească. SADOVEANU O. II 555.
      surse: DLRLC
    • Moș Vasile o făcut rău că s-o băgat vizitiu la curte. BUJOR, S. 63.
      surse: DLRLC
    • Cine stă cu spatele chiar și înaintea împăratului? (Vizitiul). ȘEZ. XIII 34.
      surse: DLRLC

etimologie: