17 definiții pentru vizită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍZITĂ, vizite, s. f. 1. Întrevedere cu caracter prietenesc sau de curtoazie la domiciliul unei persoane. ♦ Carte de vizită = bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesia și titlurile sale, adresa etc., și pe care titularul o înmânează sau o trimite unor cunoscuți, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație. ♦ Consultație medicală la patul bolnavului internat sau la domiciliul acestuia. ◊ Vizită medicală = control medical (periodic) făcut salariaților, elevilor etc. 3. Deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc. – Din fr. visite.

vizită1 sf [At: IST. AM. 24r/15 / A și: ~zi /V: (reg) vez~, (îvr) ~zetă, (nob) vizit sn / E: fr visite] 1 Deplasare (acasă) la cineva (din prietenie, din curtoazie, din obligație etc.) cu scopul unei întrevederi Si: vizitare (1), (reg) vindig, vindiug Vz vindic (3). 2 Primire (acasă) a cuiva (oferindu-i ospitalitate, găzduire) Si: (reg) vindig, vindiug Vz vindic (4). 3 Întrevedere care are loc cu prilejul deplasării la cineva sau al primirii cuiva Si: (reg) vindig, vindiug Vz vindic (5). 4 Interval de timp în care are loc o vizită (3) Si: (reg) vindig, vindiug Vz vindic (6). 5 (Îs) Carte (sau, înv, cartă) de ~ Bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea, titlurile, adresa etc. și care poate fi înmânată sau trimisă (cunoscuților). 6 (Îcs) Carte de ~ Joc a cărui dezlegare constă în obținerea unui nume, a unui proverb, a unui titlu de carte etc. prin anagramarea literelor dintr-un nume dat. 7 (Îe) A fi în ~ (cu cineva) A avea relații de prietenie cu cineva. 8 (Îae) A se vizita reciproc. 9-10 (Pm) Vizitator (1-2). 11 Serviciu prestat de un medic care se deplasează la domiciliul bolnavului sau care primește un bolnav în cabinetul său pentru consultație. 12 Deplasare zilnică făcută de medici, însoțiți de personalul auxiliar, în saloanele unui spital, la patul bolnavilor. 13 (Pex) Examen medical. 14 (Îs) ~ medicală Control medical periodic, obligatoriu, în anumite sectoare de activitate. 15 (Mun; îs) ~ de mână Examen medical fără raze „X”. 16 Deplasare (în grup) într-o țară, într-o localitate, la un obiectiv cultural sau turistic etc. cu scopul de a cunoaște, de a se informa, de a se relaxa etc. Si: vizitare (3), (înv) vizitație (3). 17 Interval de timp în care are loc o vizită1 (16) Si: vizitare (4), (înv) vizitație (4). 18 (Îs) ~ oficială Deplasare efectuată de o persoană sau de un grup de persoane (cu funcții de conducere), în scopul realizării unor acorduri politice, economice, culturale etc. 19 Inspecție efectuată prin deplasare la fața locului Si: vizitare (7), (îvr) vizitație (6), vizitarisire. 20 Operație de verificare, pe timp de război, a documentației, a încărcăturii etc. unui vas străin, suspectat de încălcarea dreptului internațional.

VÍZITĂ, vizite, s. f. 1. Faptul de a merge la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ◊ Carte de vizită = bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea și titlurile sale, adresa etc., și pe care titularul o înmânează sau o trimite unor cunoscuți, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație. ♦ Deplasare zilnică făcută în saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de către medici, însoțiți de personalul auxiliar. ◊ Vizită medicală = control medical (periodic) făcut salariaților, elevilor etc. 3. Deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc. – Din fr. visite.

VÍZITĂ2, vizite, s. f. 1. Faptul de a se duce acasă la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc sau cu caracter de curtoazie. Noi sîntem ocupați. N-avem timp de vizite... de petreceri. BARANGA, I. 210. Se țin de vizite. SADOVEANU, B. 193. ◊ (În construcție cu verbele «a se duce», «a merge» etc. urmate de prep. «în» sau cu verbele «a face» și «a primi») Într-o bună zi mă hotărîi să-i fac o vizită. SADOVEANU, E. 126. Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21. M-am dus să fac o vizită confratelui și amicului meu Tomița de ziua lui. CARAGIALE, O. II 339. Nu fac, nici primesc vizite. NEGRUZZI, S. I 199. Carte de vizită v. carte (II 2). ◊ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproce. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau îl primește pe acesta la dînsul pentru consultație. Cănuță nu mai fluiera. A plătit vizita doctorului. A plecat cu nevastă-sa. CARAGIALE, O. 329. ♦ Rond zilnic făcut în saloanele unui spital de medicii respectivi, însoțiți de personalul auxiliar. Vizită medicală (sau vizita doctorului) = control medical periodic făcut salariaților unei instituții, elevilor unei școli etc. În una din dimineți, se prezentă și el la vizita doctorului. BUJOR, S. 42.

VÍZITĂ s.f. 1. Faptul de a merge în casa cuiva din politețe, din obligație etc. pentru a-l vedea. ◊ Carte de vizită = a) bucată de carton pe care este scris numele unei persoane si informații privind adresa, telefonul etc ale acesteia; b) joc a cărui dezlegare se obține prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obține un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.; a fi în vizită cu cineva = a-și face vizite reciproc; a avea relații particulare cu cineva. 2. Fiecare deplasare a medicului în casa unui bolnav pentru a-l consulta sau în saloanele unui spital pentru a examina bolnavii și a cerceta starea sănătății lor. 3. Deplasare a unui colectiv la un muzeu, la o întreprindere etc. [< fr. visite, it. visita].

VÍZITĂ s. f. 1. faptul de a merge în casa cuiva din politețe, din obligație etc. pentru a-l vedea. ♦ carte de ~ = a) bucată de carton pe care este scris numele cuiva; b) problemă enigmistică a cărei dezlegare se obține prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obține un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc. 2. deplasare a medicului la domiciliul unui bolnav pentru a-l consulta sau în saloanele unui spital pentru a examina bolnavii. ♦ ~ medicală = control medical periodic care se face elevilor, soldaților, muncitorilor etc. 3. deplasare a unui colectiv la o expoziție, la un muzeu, într-o regiune etc., spre a le cunoaște. (< fr. visite)

VÍZITĂ ~e f. Faptul de a merge în casa cuiva din politețe, obligație etc. 2) Consultație medicală, acordată (de un medic) prin prezentarea la spital sau la domiciliul unui bolnav. ◊ Carte de ~ bucată mică de carton, de formă dreptunghiulară, pe care sunt scrise numele și datele unei persoane. /<fr. visite

vizită f. 1. acțiunea de a vizita; 2. cercetare, inspecțiune minuțioasă: 3. se zice de venirea medicului la un bolnav.

*vízită f., pl. e (fr. visite, it. visita). Acțiunea de a vizita ca musafir, ca prieten: a te duce la cineva în vizită, a-ĭ face o vizită. Acțiunea de a vizita ca medic orĭ ca inspector: medicu ĭ-a făcut o vizită, bolnavu s’a prezentat la vizită, căpitanu portuluĭ a făcut o vizită corăbiiĭ. Fam. Vizită armenească, vizită foarte lungă. Cartă de vizită. V. cartă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vízită s. f., g.-d. art. vízitei; pl. vízite


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÍZITĂ s. 1. (rar) ospeție, (înv. și reg.) vedere, (turcism înv.) musaferea, (fam., adesea peior.) musafirlâc. (A se duce în ~ la...) 2. (MED.) control. (~ medicală.)

VIZITĂ s. 1. (rar) ospeție, (înv. și reg.) vedere, (turcism înv.) musaferea, (fam., adesea peior.) musafirlîc. (A se duce în ~ la...) 2. (MED.) control. (~ medicală.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VIZITĂ. Subst. Vizită, musafirlîc (înv.); vizitare. Vizită oficială; vizită de prietenie; vizită protocolară; vizită de curtoazie; vizită de lucru. Invitare, invitație. Primire, recepție. Ospitalitate, ospeție. Carte de vizită. Prezentare, introducere. Vizitator (rar), invitat, musafir, oaspete, ospecior (dim., rar); ospețime (rar). Amfitrion, amfitrioană, gazdă. Adj. Ospitalier, ospătarnic (reg.), ospătos (înv.), primitor, bucuros de oaspeți (oaspete). Vb. A vizita, a se duce în vizită, a face cuiva o vizită, a veni în vizită; a fi în vizită la cineva. A invita. A primi vizite. A fi bucuros de oaspeți (oaspete). A întîmpina, a primi. V. sociabilitate, sosire.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zi de vizită expr. (înv.) zi în care prostituatele se prezentau la controlul medical obligatoriu.

Intrare: vizită
vizită1 (v'izită) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizită
  • vizita
plural
  • vizite
  • vizitele
genitiv-dativ singular
  • vizite
  • vizitei
plural
  • vizite
  • vizitelor
vocativ singular
plural

vizită

  • 1. Întrevedere cu caracter prietenesc sau de curtoazie la domiciliul unei persoane.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 6 exemple
    exemple
    • Noi sîntem ocupați. N-avem timp de vizite... de petreceri. BARANGA, I. 210.
      surse: DLRLC
    • Se țin de vizite. SADOVEANU, B. 193.
      surse: DLRLC
    • Într-o bună zi mă hotărîi să-i fac o vizită. SADOVEANU, E. 126.
      surse: DLRLC
    • Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21.
      surse: DLRLC
    • M-am dus să fac o vizită confratelui și amicului meu Tomița de ziua lui. CARAGIALE, O. II 339.
      surse: DLRLC
    • Nu fac, nici primesc vizite. NEGRUZZI, S. I 199.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Carte (4.2.) de vizită = bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesia și titlurile sale, adresa etc., și pe care titularul o înmânează sau o trimite unor cunoscuți, cu diverse prilejuri.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Carte de vizită = joc a cărui dezlegare se obține prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obține un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.
      surse: DN
    • 1.3. expresie A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cănuță nu mai fluiera. A plătit vizita doctorului. A plecat cu nevastă-sa. CARAGIALE, O. 329.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Consultație medicală la patul bolnavului internat sau la domiciliul acestuia.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.2. Vizită medicală = control medical (periodic) făcut salariaților, elevilor etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
      exemple
      • În una din dimineți, se prezentă și el la vizita doctorului. BUJOR, S. 42.
        surse: DLRLC
  • 3. Deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: