VIZETĂ, vizete, s. f. Deschidere mică (circulară) făcută într-o ușă pentru a permite cuiva să vadă în exterior (sau în interior); vizieră (2); vizor. – Cf. vizor.

vizetă¹ sf [At: V. ROM. martie 1954, 55 / Pl: ~te / E: it visetta] 1 Deschizătură mică (circulară) făcută într-o ușă pentru a permite vederea din afară în interior sau dinăuntru în afară. 2 (Rar) Vizieră (3).

vizetă s.f. Mică deschizătură (circulară) anume amenajată la o ușă, pentru a permite să se vadă în exterior (sau în interior); vizieră, vizor. • pl. -e. /cf. vizor.

VIZETĂ, vizete, s. f. Deschidere mică (circulară) făcută într-o ușă pentru a permite cuiva să vadă în exterior (sau în interior); vizieră (2); vizor. – Cf. vizor.

VIZETĂ, vizete, s. f. Deschidere mică (de obicei circulară) făcută într-o ușă pentru a permite vederea de afară în interior sau dinăuntru în exterior. Dinăuntrul bordeiului, pe-un geam mai mic decît vizeta unei celule de pușcărie, Filip urmărea trecerea camionului militar. V. ROM. martie 1954, 55.

VIZETĂ s.f. Deschizătură mică (circulară) anume amenajată la o ușă pentru a permite cuiva să vadă ce se petrece înăuntru sau afară. [Cf. it. visetta].

VIZETĂ s. f. vizieră (2), vizor (I, 2). (< it. visetta)

VIZETĂ ~e f. Dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat într-o ușă pentru a permite să se vadă din interior spre exterior; vizor; vizieră. /Orig. nec.

vizetă s. f., g.-d. art. vizetei; pl. vizete

vizetă s. f., g.-d. art. vizetei; pl. vizete

vizetă s. f., pl. vizete

VIZETĂ s. vizieră, vizor. (Se uită prin ~ ușii.)

VIZETĂ s. vizieră, vizor. (Se uită prin ~.)