VITALITATE s. f. Caracterul a ceea ce este viu; putere de viață, vigoare vitală. Bogăția folclorului unui popor dovedește vitalitatea lui. BENIUC, P. 6. Vlahuța măsoară cu un ochi gînditor nesfîrșitul cîmp al vieții din care se alege vitalitatea reprezentativă a artistului. VIANU, P. 193. Vindecarea ta e o minune. Ai o vitalitate extraordinară, altfel de mult te-ai plimba în lumea drepților. REBREANU, P. S. 111.