16 definiții pentru vită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – Lat. vita „viață”.

VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – Lat. vita „viață”.

vi sf [At: PASLT. HUR. 30r/24 / Pl: ~te / E: ml vita „viață”] 1 (Îrg) Animal (1). 2 (Prc) Animal domestic de talie mare, în special animal cornut Si: (îrg) marhă (Vz marfă), (înv) surec, (reg) mărhaie. 3 (Mpl; îs) ~ cornută (sau mare, rar, albă, îvp, cu coarne, îrg, cornorată, înv, cornată, bovină) Bou sau vacă. 4 (Îs) ~te mici (sau mărunte) Denumire generică pentru oi și capre. 5 (Îvr; îs) ~ lânoasă Oaie. 6 (Fig; adesea determinat prin „încălțată”) Epitet injurios pentru o persoană (considerată) grosolană, nesimțită sau proastă. 7 (Reg; csc) Totalitatea albinelor dintr-un stup. 8 (Reg) Plămadă. 9 (Reg) Fagure cu pui1 de albine.

VÍTĂ, vite, s. f. Nume dat animalelor domestice (în special celor cornute, v. dobitoc1. Turme de vite se scoboară la adăpat. VLAHUȚĂ, R. P. 10. Mergea cu vitele la pășune. ISPIRESCU, L. 229. O vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3. ◊ (Cu determinări arătînd felul vitei) Le vine chef să-și cumpere o vită de cal. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 7/4. Un om avînd un armăsar îl înhăma la jug C-o vită de măgar. ALEXANDRESCU, M. 375. Vite albe (sau mari) = denumire pentru boi și vaci. Vite mici = denumire pentru oi și capre.

VÍTĂ ~e f. 1) Nume generic dat animalelor domestice. ◊ ~e cornute vite care au coarne. 2) fig. Om nesimțit și prost. /<lat. vita

vită f. 1. animal domestic ca boul, oaia, capra; 2. fig. și fam. ființă stupidă. [Vechiu-rom. vită, animal în genere = lat. VITA, vieață, de unde vietate (cf. gr. ZÓON, animal și ZOÈ, vieață)].

vítă f., pl. e (lat. vita, vĭață, adică „vietate”, ca vgr. zôon, animal, d. zoé, vĭață; it. vita, pv. cat. sp. pg. vida, fr. vie, viață). Animal domestic, dobitoc. Fig. Om prost, femeĭe proastă: ce vită! Vită mare, boŭ, cal. Vită mică, oaĭe, capră, porc. V. jivină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vítă s. f., g.-d. art. vítei; pl. víte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÍTĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec.

VI s. (ZOOL.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vítă (-te), s. f.1. Animal. – 2. Denumire pentru boi și vaci. – 3. Brută, animal. Mr. vită. Lat. vῑta „viață” (Șeineanu, Semasiol., 198; Pușcariu 1910; Philippide, II, 741; REW 9385), cf. it. vita, prov., cat., sp., port. vida, fr. vie. Semantismul este curios. S-a explicat prin intermediul unei echivalențe între ideea de „viață” și cea de „a fi viu” (Șeineanu, Tiktin), și chiar printr-o contaminare cu sl. životŭ „viață” și „animal”. Este posibil și să fie vorba de o evoluție de la ideea de „viață” la cea de „mijloc de trai” sau „aliment”, ca în sp. vida, care uneori ajunge să însemne „aliment”, cf. fr. viande.Der. de la un primitiv lat. pierdut, reprezentat și de vitulus (Diez, Gramm., I, 24), sau de alb. vjetë „juncan” (Meyer 476; Densusianu, Hlr., 335) nu este probabilă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VITE. Subst. Vită, vitișoară (dim., pop.), vituță, dobitoc. Vite albe (mari), vite mici, bucate (reg.); vite cornute, cornute. Vacă, văcuță (dim.), văcușoară; ialoviță (înv. și reg.). Bou, boulean (dim.), boușor, bouț; taur, tâuraș (dim.), tăurean, tăureanc (reg.). Vițel, vițel de lapte, vițeluș (dim.), mînzat; vițea, vițică, vițelușă (dim.), vițelucă, mînzată. Junc, juncușor (dim.), juncuț, juncan, juncănaș (dim.); junincă, juncă, juncuță (dim.), juncană, juncancă (rar). Bivol, bivoliță. Pui de bivol, malac, turmac (reg.). Cireadă de vaci, văcărie; văcărime. Rasa bovină, bovine. Oaie, oiță (dim.), oișoară (pop.), oițică (pop.), mioară. Berbec, berbecuț (dim.), berbecel, terțin (reg.). Miel, mielușel (dim.), mieluș (rar), mielușor, mieluț, mior (reg.), noaten (pop.). Mia, mielușea (dim.), mielușică (dim.), mieluță. Capră, căpriță (dim.), căprișoară. Țap, țăpuc (dim., reg.), țăpulean (reg.). Iadă, ied, ieduț (dim., rar), iezișor (rar). Turmă de oi. Turmă de capre. Rasa ovină, ovine. Adj. Dobitocesc. Bovin, taurin. Ovin. Vb. A crește vite; a paște. V. adăposturi pentru animale, animale erbivore, glasuri de animale, oaie, păstor, pășunat.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIUGULITORUL VITELOR s. m. Specie exotică din ordinul paseriformelor, care trăiește în Africa, are c. 28 cm și obișnuiește să se cațere pe corpul mamiferelor erbivore din savane pentru a le ciuguli paraziții din blană (Buphagus africanus).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vită, vite s. f. (peior.) om grosolan, nesimțit sau prost

pe cap de vită furajată expr. (glum.) pe cap de locuitor

vită-ncălțată expr. (peior.) v. vită.

Intrare: vită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vi
  • vita
plural
  • vite
  • vitele
genitiv-dativ singular
  • vite
  • vitei
plural
  • vite
  • vitelor
vocativ singular
  • vi
  • vito
plural
  • vitelor

vită

  • 1. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: vitișoară 3 exemple
    exemple
    • Turme de vite se scoboară la adăpat. VLAHUȚĂ, R. P. 10.
      surse: DLRLC
    • Mergea cu vitele la pășune. ISPIRESCU, L. 229.
      surse: DLRLC
    • O vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Le vine chef să-și cumpere o vită de cal. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 7/4.
        surse: DLRLC
      • Un om avînd un armăsar îl înhăma la jug C-o vită de măgar. ALEXANDRESCU, M. 375.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.4. Vite cornute = vite care au coarne.
      surse: NODEX
    • 1.5. Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: