vindecea sf [At: LB / V: (reg) ~dic~ / Pl: ~ele / E: vindeca¹ + -ea] 1 Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și cu frunzele acoperite cu peri aspri, cu florile purpurii, dispuse în formă de spic, întrebuințată, datorită proprietăților sale aromatice și tonice, ca remediu pentru răni și pentru boli de piept Si: crețișor, cuișoriță, vindecuță (2), iarbă-de-răni, iarba-tăieturii, (reg) vindecă (Betonica officinalis). 2 (Bot) Usturoiță (Alliaria officinalis).

vindecea s.f. (bot.) Plantă erbacee, perenă, din familia labiatelor, cu florile purpurii, care formează o inflorescență în formă de spic, și care are proprietăți aromatice și tonice (Stachys officinalis). • pl. -cele. /vindeca + -ea.

VINDECEA s. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și frunzele acoperite de peri aspri, cu flori purpurii, întrebuințată ca leac pentru răni și pentru boli de piept (Betonica officinalis).

VINDECEA ~ele f. Plantă erbacee înaltă până la un metru, cu flori purpurii, folosită pentru proprietățile ei aromatice și tonice. [Art. vindeceaua] /a vindeca + suf. ~ea

vindecea f. plantă cu proprietăți aromatice și tonice, numită în Tr. iarba de rane sau iarba tăieturei (Betonica).

vindeceá f., pl. ele (d. a vindeca). Unde? O plantă labială aromatică și tonică și cu rizomă amară (betónica officinális). – Și ĭarba tăĭeturiĭ.

vindicea sf vz vindecea

BETONICĂ (pl. -ice) sf. 🌿 = VINDECEA [lat.].

vindecea s. f., art. vindeceaua, g.-d. art. vindecelei; pl. vindecele

vindecea s. f., art. vindeceaua, g.-d. art. vindecelei; pl. vindecele, art. vindecelele

vindecea s. f., art. vindeceaua, g.-d. art. vindecelei; pl. vindecele

VINDECEA s. (BOT.; Stachys officinalis) (reg.) crețișor, sovârvariță, frunza-tăieturii, iarba-tăieturii, iarbă-de-rană.

VINDECEA s. (BOT.; Stachys officinalis) (reg.) crețișor, sovîrvariță, frunza-tăieturii, iarba-tăieturii, iarbă-de-rană.