10 definiții pentru viețuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIEȚUÍRE, viețuiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a viețui; viață, existență, trai; conviețuire. – V. viețui.

viețuire sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 2v/32 / Pl: ~ri / E: viețui] 1 (Înv) Existență (1). 2 (Bis) Mântuire. 3 (Bis) Viață veșnică. 4 (Îvp) Fel de viață. 5 (Îvp) Comportament (1). 6 (Îvp) Trai pe care îl duc împreună două sau mai multe persoane Si: conviețuire. 7 (Îvp; cu determinări locale) Locuire. 8 (Înv) Asigurare a mijloacelor necesare vieții. Si: întreținere, subzistență. 9 (Înv) Hrănire (1).

VIEȚUÍRE, viețuiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a viețui; viață, existență, trai; conviețuire. – V. viețui.

VIEȚUÍRE, viețuiri, s. f. Faptul de a viețui; existență, trai, mod de a trăi. Mulți nu pot să dispună de timpul lor, fiind acel timp ocupat cu... cîștigarea mijloacelor de viețuire. ALECSANDRI, S. 64. Ploile ce nu încetau făceau monotonă viețuirea la T. Ocnilor. NEGRUZZI, S. I După întîmplările viețuirii pacinice sau tulburate noroadele și-au mărit nevoile, și-au sporit gîndurile, și-au dezvoltat limba lor. RUSSO, O. 66. Simpla viețuire Eu știu să o prețuiesc. ALEXANDRESCU, M. 223.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viețuíre (înv., pop.) (vie-) s. f., g.-d. art. viețuírii; pl. viețuíri

viețuíre s. f. (sil. vie-), g.-d. art. viețuírii; pl. viețuíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIEȚUÍRE s. v. existență, trai, viață, zile.

VIEȚUIRE s. trai, viață, (pop.) sălășluire, (înv.) sălășluință. (~ lui îndelungată pe aceste locuri.)

viețuire s. v. EXISTENȚĂ. TRAI. VIAȚĂ. ZILE.

Intrare: viețuire
viețuire substantiv feminin
  • silabație: vie-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viețuire
  • viețuirea
plural
  • viețuiri
  • viețuirile
genitiv-dativ singular
  • viețuiri
  • viețuirii
plural
  • viețuiri
  • viețuirilor
vocativ singular
plural

viețuire

  • 1. învechit popular Faptul de a viețui.
    exemple
    • Mulți nu pot să dispună de timpul lor, fiind acel timp ocupat cu... cîștigarea mijloacelor de viețuire. ALECSANDRI, S. 64.
      surse: DLRLC
    • Ploile ce nu încetau făceau monotonă viețuirea la T. Ocnilor. NEGRUZZI, S. I 318.
      surse: DLRLC
    • După întîmplările viețuirii pacinice sau tulburate... noroadele și-au mărit nevoile, și-au sporit gîndurile, și-au dezvoltat limba lor. RUSSO, O. 66.
      surse: DLRLC
    • Simpla viețuire Eu știu să o prețuiesc. ALEXANDRESCU, M. 223.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi viețui
    surse: DEX '98 DEX '09