VIABIL, -Ă, viabili, -e, adj. Care prezintă condițiile, calitățile necesare pentru a dura, a se menține, a se dezvolta. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viable.

viabil², ~ă a [At: SCRIBAN, D. / P: vi-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr viable] (D. șosele) Care corespunde condițiilor cerute de traficul¹ pentru care a fost proiectat.

viabil¹, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / P: vi-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr viable] 1 (Blg) Care este apt să trăiască Si: (înv) vital (7). 2 (D. ființe, mai ales d. nou-născuți) Care prezintă condițiile anatomice și fiziologice indispensabile vieții (1). 3 (Fig) Care prezintă condițiile necesare pentru a se menține timp îndelungat.

viabil, -ă adj. 1 (despre ființe, mai ales despre nou-născuți) Care este apt să trăiască; care prezintă calitățile anatomice și fiziologice indispensabile vieții. 2 Fig. Care poate să se mențină, să dureze timp îndelungat, să dăinuiască. Arta de a construi personaje viabile (PER.). ◊ (adv.) Este singurul care a putut să înfățișeze viabil pătura țărănimii (PER.). • sil. vi-a-. pl. -i, -e. /<fr. viable.

VIABIL, -Ă, viabili, -e, adj. (Livr.) Care prezintă condițiile, calitățile necesare pentru a dura, a se menține, a se dezvolta. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viable.

VIABIL, -Ă, viabili, -e, adj. (Despre ființe, fig. despre organizații sociale, idei etc.) Care are putere de viață și este capabil să trăiască; care poate să se mențină viu, să dăinuiască, să dureze. Una din cele mai viabile rămășițe ale capitalismului este naționalismul burghez. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 39. Națiunile socialiste... sînt mult mai unite și mult mai viabile decît orice națiune burgheză. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 2/1. [Natura] aruncă fărămăturile monstrului neviabil în topitoare, pentru ca să le toarne mai tîrziu într-un tipar normal. CARAGIALE, N. F. 21.

VIABIL, -Ă adj. Capabil să trăiască, să dăinuiască, să viețuiască. [Pron. vi-a-. / cf. fr. viable].

VIABIL, -Ă adj. capabil să trăiască, să dureze. (< fr. viable)

VIABIL ~ă (~i, ~e) Care este în stare să trăiască sau să dureze timp îndelungat; apt de a avea o existență îndelungată. Un organism ~. [Sil. vi-a-] /<fr. viable

viabil a. destul de bine constituit spre a da speranța că va trăi: copil născut viabil.

1) *viábil, -ă adj. (fr. viable, d. vie, vĭață). Care poate trăi, născut destul de robust în cît să poată trăi: copil viabil.

2) viábil, -ă adj. (d. lat. via, drum, cale). Pe care se poate merge cu căruța: drumurĭ viabile.

viabil (desp. vi-a-) adj. m., pl. viabili; f. viabilă, pl. viabile

viabil (vi-a-) adj. m., pl. viabili; f. viabilă, pl. viabile

viabil adj. m. (sil. vi-a-), pl. viabili; f. sg. viabilă, pl. viabile

VIABIL adj. durabil, rezistent, trainic. (O operă ~.)

VIABIL adj. durabil, rezistent, trainic. (O operă ~.)

Viabil ≠ neviabil