veștejire sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 141 / V: vest~, (înv) ~ezi~, vestezi~ / Pl: ~ri / E: veșteji] 1 Proces de pierdere a prospețimii unei plante, a vegetației etc. (din cauza lipsei de apă, a arșiței, a frigului, a unei boli etc.) Si : îngălbenire, ofilire, pălire¹, (înv) veștegiune, (îdt) veștejeală. 2 Proces de pierdere a vigorii unei ființe, a unui organ² etc. 3 (Pex) Îmbătrânire. 4 (Pex) Fanare (2). 5 (Liv) Stigmatizare.