8 definiții pentru vertij


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERTÍJ, vertijuri, s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige.

VERTÍJ, vertijuri, s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige.

vertij sn [At: ROM. LIT. 2462/9 / V: (rar) ~igiu / Pl: ~e / E: fr vertige] (Pat) Tulburare de echilibru caracterizată prin senzația de deplasare în spațiu a obiectelor înconjurătoare sau a subiectului Si: amețeală (1).

VERTÍJ s.n. (Med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (care survine mai ales la vederea abisurilor). [< fr. vertige, cf. lat. vertigo].

VERTÍJ s. n. senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (la vederea abisurilor). (< fr. vertige)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vertíj s. n., pl. vertíjuri

vertíj s. n., pl. vertíjuri/vertíje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERTÍJ s. v. amețeală.

VERTIJ s. (MED.) amețeală, vîrtej, (înv.) scutură.

Intrare: vertij
vertij1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vertij
  • vertijul
  • vertiju‑
plural
  • vertijuri
  • vertijurile
genitiv-dativ singular
  • vertij
  • vertijului
plural
  • vertijuri
  • vertijurilor
vocativ singular
plural
vertij2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vertij
  • vertijul
  • vertiju‑
plural
  • vertije
  • vertijele
genitiv-dativ singular
  • vertij
  • vertijului
plural
  • vertije
  • vertijelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vertij

etimologie: