Definiția cu ID-ul 1225121:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vertij sn [At: ROM. LIT. 2462/9 / V: (rar) ~igiu / Pl: ~e / E: fr vertige] (Pat) Tulburare de echilibru caracterizată prin senzația de deplasare în spațiu a obiectelor înconjurătoare sau a subiectului Si: amețeală (1).