10 definiții pentru versuitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERSUITOR, versuitori, s. m. (Înv.) Poet. [Pr.: -su-i-] – Versui + suf. -tor.

versuitor sm [At: CR (1832), 2041/8 / P: ~su-i~ / Pl: ~i / E: versui + -tor] (Asr) Versificator (1).

versuitor s.m. (înv.) Poet. • sil. -su-i-. pl. -i. /versui + -tor.

VERSUITOR, versuitori, s. m. (Înv.) Poet. [Pr.: -su-i-] – Versui + suf. -tor.

VERSUITOR, versuitori, s. m. (Învechit) Persoană care face versuri; poet, stihuitor. Dacă versuitorul anonim își atingea ținta, poporul tot adopta, recunoștea, răspîndea cîntarea. IORGA, L. II 461.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

versuitor (desp. -su-i-) s. m., pl. versuitori

versuitor (-su-i-) s. m., pl. versuitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VERSUITOR s. v. poet, versificator.

Intrare: versuitor
  • silabație: ver-su-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • versuitor
  • versuitorul
  • versuitoru‑
plural
  • versuitori
  • versuitorii
genitiv-dativ singular
  • versuitor
  • versuitorului
plural
  • versuitori
  • versuitorilor
vocativ singular
  • versuitorule
plural
  • versuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

versuitor, versuitorisubstantiv masculin

  • 1. învechit Persoană care face versuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă versuitorul anonim își atingea ținta, poporul tot adopta, recunoștea, răspîndea cîntarea. IORGA, L. II 461. DLRLC
etimologie:
  • Versui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.