versificator, ~oare smf [At: HELIADE, O. II, 81 / V: (înv) ~cător sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat versificator, fr versificateur] 1 Persoană care compune lucrări în versuri (1) Si: (asr) versuitor. 2 Autor de versuri considerat din punctul de vedere al versificației (1). 3 (Dep) Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică) Si: stihuitor.

versificator, -oare s.m., s.f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decît inspirația poetică). • pl. -ori, -oare. /<fr. versificateur, lat. versificator, -oris.

VERSIFICATOR, -OARE, versificatori, -oare, s. m. și f. Cel care face versuri; (în special) cel care scrie versuri cu ușurință, dar este lipsit de darul poetic.

VERSIFICATOR, -OARE s.m. și f. Cel care face versuri; poet (minor). [< fr. versificateur, cf. lat. versificator].

VERSIFICATOR, -OARE s. m. f. cel care face versuri. ◊ (depr.) poet minor. (< fr. versificateur, lat. versificator)

VERSIFICATOR ~i m. 1) Scriitor care versifică. 2) fam. depr. Persoană care scrie versuri fără a avea har poetic; poet lipsit de talent; poetastru. /<lat. versificator, fr. versificateur

versificator m. 1. cel ce face versuri; 2. cel ce posedă mai multă înlesnire în facerea versurilor decât geniu și invențiune poetică.

*versificatór, -oáre s. (lat. versificator). Care face versurĭ corecte ca formă fără să fie numaĭ de cît și mare poet.

versificător sm vz versificator

versificator s. m., pl. versificatori

versificator s. m., pl. versificatori

versificator s. m., pl. versificatori

VERSIFICATOR s. v. poet.

VERSIFICATOR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.)

VERSIFICATOR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.)

versificator s. v. POET.