18 definiții pentru verigă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERÍGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase utilizări tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighetă. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (Reg.) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasă la tăierea viței-de-vie. – Din sl. veriga.

veri sf [At: (a. 1508) cf MIHĂILĂ, D. / V: (reg) vir~, veli~, (îvr) ~i / Pl: ~igi, (îvr) ~ige / E: vsl верига] 1 (Îrg; lpl) Lanț. 2 Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț Si: za2. 3 (Îrg; îla) Tras prin ~ Tras prin inel. 4 (Reg; îe) A da de ~ A termina definitiv un lucru. 5 (Fig) Element de legătură. 6 (Fig) Parte componentă a unui ansamblu. 7 Fiecare dintre belciugele de metal prin care se trece un lacăt, un lanț etc. 8 (Pex) Zăvor. 9 Inel (din metal) care servește la atârnare sau la legarea de alte obiecte. 10 (Pop) Inel de fier care fixează lama unui cuțit, a unui briceag etc. în plăsele. 11 (Pop) Brățară la coasă, la șurubelniță etc. 12 (Pop) Belciugul de la capătul tânjelii de care se fixează cârceia. 13 (Trs) Cârcea de lemn sau de fier. 14 (Reg) Fiecare dintre cercurile care strâng butucul roții. 15 (Pop; la car) Gânj cu care se fixează capătul de sus al leucii de carâmbul de sus al loitrei. 16 (Trs) Orcicar. 17 (Reg; la plug) Brățara de la capătul grindeiului prevăzută cu un cârlig de care se agață proțapul pentru boi sau crucea pentru cai. 18 (Mar; Mol; la joagăr) Fiecare dintre belciugele de care se prind ghearele de fier. 19 (Buc; Mar; la joagăr) Fiecare dintre cele două cârceie care leagă ceafa de jos a jugului de tânjală. 20 (Reg; la joagăr) Cercul de la roată pe care se fixează măselele. 21 (Reg) Belciug de metal pus în botul unor animale. 22 (Reg) Urechea unei chei. 23 (Reg) Cătușă (6). 24 (Pop; șîs ~ de logodnă) Verighetă (1). 25 (Pop; pex) Inel simplu (fără ornamente sau pietre scumpe). 26 (Reg; îcs) De-a ~ga De-a inelul. 27 (Reg) Proxenetism. 28 (Îe) A ține ~ga (cuiva) A mijloci prostituția. 29 (Trs) Fiecare dintre inelele care formează toracele albinei. 30 (Reg) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 31 (Îvr) Ornament arhitectural în formă de inel sau de cerc. 32 (Rar; lpl) Aparat de gimnastică format din două cercuri suspendate de funii, care servesc la agățat, balansat etc. Si: inele. 33 (Reg; gmț) Văr (2). 34 (Îs) ~ de rod Cuplu format dintr-o coardă de rod și un cep, care se lasă la tăierea viței de vie.

VERÍGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuințări tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighetă. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (Reg.) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasă la tăierea viței de vie. – Din sl. veriga.

VERÍGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț; za. Dacă se rupe o verigă, tot lanțul se desface.Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă, sector al unui ansamblu. Partidul Muncitoresc Romîn duce o politică de întărire a statului, de întărire a tuturor verigilor sale, de întărire a capacității sale de apărare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 33. El trebuie să fie veriga dintre marea negustorime și boierii fruntași ai țării. CAMIL PETRESCU, O. II 395. 2. Inel de metal (avînd numeroase întrebuințări). Constată că la ușa lui... lacătul era pus la amîndouă verigele. C. PETRESCU, C. V. 42. Ghiță are o verigă de sîrmă, pe care sînt înșirate semnele turmelor. SLAVICI, O. I 152. Un grindei de stejar stă prins în zid de amîndouă laturile, iar în mijloc este o verigă ruginită de care se anina ștreangul. NEGRUZZI, S. I 311. 3. (Popular) Verighetă. În tăcere, puse-o verigă în degetul Mibei, alta-n degetul lui Albert și-i binecuvîntă. VLAHUȚĂ, O. A. III 54. Am o rîză de verigă Ș-o drăguță-n Șeica-Mică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 363. 4. (Regional) Fiecare dintre inelele care formează toracele albinei. 5. (Regional) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. Cîteodată ostrovul se alipește de mal, făcînd parte din el, iar brațul persistă ca un braț lateral al Dunării care trece prin luncă, numit o verigă. ANTIPA, P. 192.

VERÍGĂ ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lanț. 2) Piesă în formă de inel, având diferite întrebuințări tehnice. 3) fig. Parte componentă a unui ansamblu, care servește drept element de legătură. 4) pop. Inel fără piatră, de obicei din metal prețios, purtat drept simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soți; verighetă. [G.-D. verigii] /<sl. veriga

verígă f., pl. ĭ (vsl. veriga, lanț; sîrb. bg. „lanț”, la pl. „cătușĭ”. Cp. cu gheară). Inel de lanț. Veriguță de logodnă. Halcă, inel gros atîrnat (de ex., la o luntre). Pl. Marĭ halcale atîrnate de frînghiĭ ca să te apucĭ cu mînile de ele la gimnastică. V. belcĭug.

verigă f. inel. [Slav. VERIGA, lanț].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verígă s. f., g.-d. art. verígii; pl. verígi

verígă s. f., g.-d. art. verígii; pl. verígi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERÍGĂ s. 1. v. za. 2. v. toartă. 3. v. belciug.

VERÍGĂ s. v. inel, lanț, verighetă.

veri s. v. INEL. LANȚ. VERIGHETĂ.

VERI s. 1. inel, ochi, za, (înv.) rătez. (~ de lanț.) 2. toartă, ureche. (~ cercelului.) 3. belciug, inel. (~ de lacăt.)

VERÍGI s. pl. v. cătușe, fiare.

verigi s. pl. v. CĂTUȘE. FIARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

verígă (-gi), s. f.1. Inel. – 2. Cerc. – Mr. vărigă, megl. virigă. Sl. veriga (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453; Conev 58), cf. bg., sb., slov., rus. veriga.Der. verigar, s. m. (arbust, Rhamnus cathartica); verigaș, s. m. (înv., codoș, intrigant); verigașe, s. f. (înv., codoașă); verigășie, s. f. (codoșlîc); verigășos, adj. (de codoș); verigat, adj. (prins în verigi, strîns; se zice și despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel, s. m. (o plantă parazită, Orobanche caryophyllacea); verighetă, s. f. (inel de nuntă).

Intrare: verigă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veri
  • veriga
plural
  • verigi
  • verigile
genitiv-dativ singular
  • verigi
  • verigii
plural
  • verigi
  • verigilor
vocativ singular
plural

verigă

  • 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: za (s.f.) diminutive: veriguță un exemplu
    exemple
    • Dacă se rupe o verigă, tot lanțul se desface.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Element de legătură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Partidul Muncitoresc Romîn duce o politică de întărire a statului, de întărire a tuturor verigilor sale, de întărire a capacității sale de apărare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 33.
        surse: DLRLC
      • El trebuie să fie veriga dintre marea negustorime și boierii fruntași ai țării. CAMIL PETRESCU, O. II 395.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Parte componentă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase utilizări tehnice (ca element de fixare).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: inel 3 exemple
    exemple
    • Constată că la ușa lui... lacătul era pus la amîndouă verigele. C. PETRESCU, C. V. 42.
      surse: DLRLC
    • Ghiță are o verigă de sîrmă, pe care sînt înșirate semnele turmelor. SLAVICI, O. I 152.
      surse: DLRLC
    • Un grindei de stejar stă prins în zid de amîndouă laturile, iar în mijloc este o verigă ruginită de care se anina ștreangul. NEGRUZZI, S. I 311.
      surse: DLRLC
  • 3. popular Inel fără piatră, de obicei din metal prețios, purtat drept simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: verighetă 2 exemple
    exemple
    • În tăcere, puse-o verigă în degetul Mibei, alta-n degetul lui Albert și-i binecuvîntă. VLAHUȚĂ, O. A. III 54.
      surse: DLRLC
    • Am o rîză de verigă Ș-o drăguță-n Șeica-Mică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 363.
      surse: DLRLC
  • 4. regional Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. regional Braț de apă care împrejmuiește un ostrov.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cîteodată ostrovul se alipește de mal, făcînd parte din el, iar brațul persistă ca un braț lateral al Dunării care trece prin luncă, numit o verigă. ANTIPA, P. 192.
      surse: DLRLC
  • 6. (în) sintagmă Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasă la tăierea viței-de-vie.
    surse: DEX '09

etimologie: