14 definiții pentru verandă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERÁNDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe. – Din fr. véranda.

VERÁNDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe. – Din fr. véranda.

verandă sf [At: CODRESCU, C. I, 20/4 / Pl: ~de / E: fr véranda, it veranda] Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe.

VERÁNDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară, balcon sau terasă, acoperită și închisă cu pereți, cu ferestre numeroase, situată la nivelul parterului sau al etajului unei clădiri. O odaie imensă cu o verandă cu ferestre multe. CAMIL PETRESCU, T. II 537. În ușa verandei apăru un copil cu șorț alb. C. PETRESCU, Î. II 186. Veranda nepodită și plină de gropi, școala hîrbuită, curtea și totul îți făcea o impresie amară de neîngrijire și părăginire. DAN, U. 134. Ajunse bîjbîind în deschizătura verandei unde erau cîteva fotoliuri. REBREANU, R. I 227.

VERÁNDĂ s.f. Balcon, galerie exterioară (la parterul sau la etajul unei case). ♦ Balcon închis cu geamuri. [< fr. véranda, cf. it., port. varanda < cuv. englez din India].

VERÁNDĂ s. f. galerie exterioară, balcon, terasă închisă cu geamuri. (< fr. véranda)

VERÁNDĂ ~e f. Construcție, de obicei de-a lungul unei case, acoperită și închisă, prevăzută cu mai multe geamuri. [G.-D. verandei] /<fr. véranda

verandă f. galerie ușoară pe fațada unei case.

*verándă f., pl. e (fr. véranda, d. pg. și indianu varanda). Terasă acoperită în prejuru caseĭ (portic).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verándă s. f., g.-d. art. verándei; pl. veránde

verándă s. f., g.-d. art. verándei; pl. veránde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERANDĂ s. cerdac, pridvor, tindă, (prin Ban.) pornană. (Casă cu ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

verándă, verande, (vereandră), s.f. – (reg.) Antreu, hol; terasă închisă. – Din fr. vérande (Scriban, DEX, MDA), it. veranda (MDA); din germ. Veranda „cerdac, pridvor” (Țurcanu).

verándă, verande, (vereandră), s.f. – Antreu, hol; terasă închisă. – Din germ. Veranda „cerdac, pridvor” (Țurcanu).

Intrare: verandă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verandă
  • veranda
plural
  • verande
  • verandele
genitiv-dativ singular
  • verande
  • verandei
plural
  • verande
  • verandelor
vocativ singular
plural

verandă

  • 1. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • O odaie imensă cu o verandă cu ferestre multe. CAMIL PETRESCU, T. II 537.
      surse: DLRLC
    • În ușa verandei apăru un copil cu șorț alb. C. PETRESCU, Î. II 186.
      surse: DLRLC
    • Veranda nepodită și plină de gropi, școala hîrbuită, curtea și totul îți făcea o impresie amară de neîngrijire și părăginire. DAN, U. 134.
      surse: DLRLC
    • Ajunse bîjbîind în deschizătura verandei unde erau cîteva fotoliuri. REBREANU, R. I 227.
      surse: DLRLC

etimologie: