Definiția cu ID-ul 941293:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERANDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară, balcon sau terasă, acoperită și închisă cu pereți, cu ferestre numeroase, situată la nivelul parterului sau al etajului unei clădiri. O odaie imensă cu o verandă cu ferestre multe. CAMIL PETRESCU, T. II 537. În ușa verandei apăru un copil cu șorț alb. C. PETRESCU, Î. II 186. Veranda nepodită și plină de gropi, școala hîrbuită, curtea și totul îți făcea o impresie amară de neîngrijire și părăginire. DAN, U. 134. Ajunse bîjbîind în deschizătura verandei unde erau cîteva fotoliuri. REBREANU, R. I 227.