VENTRILICĂ, ventrilici, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agățătoare și cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea (Veronica tournefortii). 2. Plantă erbacee păroasă, cu tulpina târâtoare la bază și ridicată la vârf, cu flori albastre, albe sau albe-trandafirii, cu dungi închise (Veronica officinalis). – Et. nec.

ventrilică sf [At: COTEANU, PL. 13 / V: (înv) vin~, (reg) vindr~ / Pl: ~ici / E: vintre + -ilică] 1 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina târâtoare la bază și ridicată spre vârf, acoperită cu peri aspri, cu frunzele obovale, îngustate într-un pețiol scurt, cu florile albastre-deschis, albe sau trandafirii Si: șopârliță, veronică (1), ventricea (2), (reg) mătrice, strătorică, buruiană-de-cel-pierit (Veronica officinalis). 2 (Bot) Șopârliță (Veronica latifolia). 3 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina culcată sau agățătoare, cu flori mari, albastre, care cresc la subsuoara frunzelor Si: ventricea (1) (Veronica persica). 4 (Bot) Bobornic (Veronica prostrata). 5 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina târâtoare sau ascendentă, adesea ramificată de la bază, cu frunzele galbene-verzui, cu florile mai ales albe cu dungi albăstrii (Veronica agrestis). 6 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina simplă, cu florile albastre, care crește prin fânețe și prin pășuni (Veronica spicata).

ventrilică s.f. (bot.) 1 Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, cu tulpina culcată sau agățătoare, cu florile albastre, care cresc la subsuoara frunzelor (Veronica tournefortii). 2 Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, păroasă, cu tulpina tîrîtoare la bază și ridicată la vîrf, cu florile albastre, albe sau albe-trandafirii, cu dungi închise, cu proprietăți antiscorbutice, diuretice etc. (Veronica officinalis); ventricea, veronică. • pl. -ci. și (înv.) vintrilică, vindrilică s.f. /vintre + -ilică.

VENTRILICĂ, ventrilici, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agățătoare și cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea. (Veronica tournefortii). 2. Plantă erbacee păroasă, cu tulpina târâtoare la bază și ridicată la vârf, cu flori albastre, albe sau albe trandafirii, cu dungi închise (Veronica officinalis). – Et. nec.

VENTRILICĂ ~ci f. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, uneori albe sau albe-trandafirii, care crește prin regiunile cu climă temperată. /Orig. nec.

ventrilică (ventricea) f. plantă cu proprietăți vulnerare (Veronica). [V. vetrice și vintre].

vindrilică sf vz ventrilică

vintrilică sf vz ventrilică

vindrilică s.f. v. ventrilică.

vintrilică s.f. v. ventrilică.

ventrilică s. f., g.-d. art. ventrilicii; pl. ventrilici

ventrilică s. f., g.-d. art. ventrilicii; pl. ventrilici

ventrilică s. f., g.-d. art. ventrilicii; pl. ventrilici

VENTRILICĂ s. v. iarba-șarpelui.

VENTRILICĂ s. (BOT.) 1. (Veronica tournefortii) ventricea. 2. (Veronica officinalis) (reg.) mătrice, strătorică, buruiană-de-cel-perit. modificată

ventrilică s. v. IARBA-ȘARPELUI.

VENTRILICĂ s. (BOT.) 1. (Veronica tournefortii) ventricea. 2. (Veronica officinalis) (reg.) mătrice, strătorică, buruiană-de-cel-perit.