ventricea sf [At: GRECESCU, FL. 442 / Pl: ~ele / E: vintre + icea] (Bot) 1 Ventrilică (3) (Veronica persica). 2 Ventrilică (1) (Veronica officinalis). 3 Bobornic (Veronica prostrata).

ventricea s.f. (bot.) Ventrilică (Veronica officinalis). ◊ pl. -ele. /vintre + -icea.

VENTRICEA, ventricele, s. f. Plantă erbacee, cu tulpina culcată, cu flori mari, albastre, la subțioara frunzelor (Veronica tournefortii). Un gorun negru și singuratic pe lîngă care trec... e năpădit la poale de ventricele. CAMIL PETRESCU, O. I 266.

ventrilică sf [At: COTEANU, PL. 13 / V: (înv) vin~, (reg) vindr~ / Pl: ~ici / E: vintre + -ilică] 1 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina târâtoare la bază și ridicată spre vârf, acoperită cu peri aspri, cu frunzele obovale, îngustate într-un pețiol scurt, cu florile albastre-deschis, albe sau trandafirii Si: șopârliță, veronică (1), ventricea (2), (reg) mătrice, strătorică, buruiană-de-cel-pierit (Veronica officinalis). 2 (Bot) Șopârliță (Veronica latifolia). 3 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina culcată sau agățătoare, cu flori mari, albastre, care cresc la subsuoara frunzelor Si: ventricea (1) (Veronica persica). 4 (Bot) Bobornic (Veronica prostrata). 5 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina târâtoare sau ascendentă, adesea ramificată de la bază, cu frunzele galbene-verzui, cu florile mai ales albe cu dungi albăstrii (Veronica agrestis). 6 Plantă erbacee, folosită în medicină, cu tulpina simplă, cu florile albastre, care crește prin fânețe și prin pășuni (Veronica spicata).

vintricea sf vz ventricea

ventrilică s.f. (bot.) 1 Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, cu tulpina culcată sau agățătoare, cu florile albastre, care cresc la subsuoara frunzelor (Veronica tournefortii). 2 Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, păroasă, cu tulpina tîrîtoare la bază și ridicată la vîrf, cu florile albastre, albe sau albe-trandafirii, cu dungi închise, cu proprietăți antiscorbutice, diuretice etc. (Veronica officinalis); ventricea, veronică. • pl. -ci. și (înv.) vintrilică, vindrilică s.f. /vintre + -ilică.

ventrilică (ventricea) f. plantă cu proprietăți vulnerare (Veronica). [V. vetrice și vintre].

ventricea s. f., art. ventriceaua, g.-d. art. ventricelei; pl. ventricele

ventricea s. f., art. ventriceaua, g.-d. art. ventricelei; pl. ventricele, art. ventricelele

ventricea s. f., art. ventriceaua, g.-d. art. ventricelei; pl. ventricele

VENTRICEA s. v. ventrilică.

VENTRICEA s. (BOT.; Veronica tournefortii) ventrilică.