13 definiții pentru venetic (monedă) vinetic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENETÍC, -Ă, venetici, -ce, s. m., s. f. I. S. m. și f. (Adesea peior.) Persoană venită undeva din alte locuri și considerată străină în locul unde s-a stabilit. II. S. m. Veche monedă venețiană de aur, care a circulat în trecut și în Țările Române. (Adjectival) Galben venetic. – Din ngr. venétikos, (II) și tc. venedik.

venetic, ~ă [At: BIBLIA (1688), 472/26 / V: (îrg) ~nit~ smf, vin~ (reg) vinit~ smf, a, (21-22, reg) vânăt~ sm, a / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr βενετικός, (23) pcn cu veni Cf venit2, venitură] 1-4 sm (Înv) Venețian (1-4). 5-6 smp Venețian (5-6). 7-20 a Venețian (7-20). 21-22 sm, a (Îvp; șîs galben ~) Monedă venețiană de aur în valoare de aproximativ 5 lei vechi, care a circulat în trecut și în Țările Române. 23 smf (Dep) Persoană venită din alte locuri și considerată străină în locul unde s-a stabilit Vz nemernic, peregrin, pribeag, rahotă2, venitură (5).

venetic,-ă s.m., s.f., adj. I s.m., s.f. (adesea deprec.; prin apropiere de „veni”) Persoană venită undeva din alte locuri și considerată străină în locul unde s-a stabilit ◊ (adj.) Multe persoane venetice... nu demult aici s-au așezat (BUD.). ◊ Ext. Poți găsi vegetale venetice sosite acolo în timpurile din urmă (MEH.). II s.m. Veche monedă venețiană de aur, care a circulat și în Țările Române. ◊ (adj.) Galben venetic. III adj. (înv.) Venețian. • pl. -ci, -ce. și (înv.) venitic, -ă, vinetic, -ă s.m., s.f, adj. /<ngr. βενετικός.

VENETÍC, -Ă, venetici, -ce, subst. I. S. m. și f. (Adesea peior.) Persoană venită undeva din alte locuri și considerată străină în locul unde s-a stabilit. II. S. m. Veche monedă venețiană din aur, care a circulat în trecut și în țările românești. ◊ (Adjectival) Galben venetic. – Din ngr. venétikos, (II) și tc. venedik.

VENETÍC1, venetici, s. m. (Învechit) Monedă venețiană de aur (care a circulat în trecut și în țările romînești). V. ducat1. Tot galbeni și venetici. Tot de douăzeci și cinci Să-mpărțească la voinici. MAT. FOLK. 175. Soliman se bucura, Bani-n poală-i numera, Zece pungi de irmilici, Opt de rubiele mici Și vro trei de venetici. ALECSANDRI, P. P. 135. ◊ (Adjectival) Covorul pe care stau mirii la cununie era semănat cu galbini venetici. ODOBESCU, S.A. 93. Măi voinice, voinicele, le-ți tăiușul de plăsele... Că se primblă pe potici Trei desagi de irmilici Și de galbini venetici. ALECSANDRI, P. II 51. Căpătîiul tău O să-ți fie, zău, Numai burdușele Cu aur în ele, Galbeni venetici Mai mari decît cinci. PĂSCULESCU, L. P. 289. – Variantă: vinetíc (MAT. FOLK., 175) s. m.

VENETÍC2 ~ci m. înv. Monedă de aur venețiană, cu circulație și în alte regiuni. /<ngr. venétikos

venetic a. od. venețian (vorbind în special de monede): covorul era semănat cu galbeni venetici OD. ║ m. 1. galben de Veneția (în valoare de cinci lei vechi): sau că-i l’oiu cumpăra de trei ori cu venetici, venetici de câte cinci POP.; 2. azi, străin (în sens rău): un venetic pripășit în țara Moldovei AL. [Vechiu-rom. Venetic, Venețian («țara Moreii ce o țineau Veneticii», Neculcea) = gr. bizantin VENETIKÓS, venețian: de unde, apoi, străin (cf. litfă)].

venetíc, -ă s. (turc. Venetik, -dik, Veneția, Venedikli, Venețian, adică „străin”, d. ngr. venetikos, venețian. V. vînăt. Cp. cu liftă. L. V. Venețian. Azĭ. Iron. Străin, pripășit: Jidaniĭ îs veneticĭ. S. m. Vechĭ. Galben venețian (5 leĭ vechĭ). Adj. Galbenĭ veneticĭ. V. găgăuț, turlac; pămîntean.

vinetic, -ă s.m., s.f., adj. v. venetic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

venetíc (-că), adj.1. (Înv.) Venețian, din Veneția. – 2. (S. m.) Ducat venețian. – 3. Străin, persoană venită din altă parte. – Mr. venetic. Mgr. βενετιϰος (Densusianu, Rom., XXXIII, 288), cf. tc. venedik, alb. venetik, sl. venedikŭ, ceh. venátky (Miklosich, Fremdw., 77). Este dubletul lui venețian, adj., din it. veneziano.Der. veneție (var. vineție), s. f. (străinătate).

Intrare: venetic (monedă)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venetic
  • veneticul
  • veneticu‑
plural
  • venetici
  • veneticii
genitiv-dativ singular
  • venetic
  • veneticului
plural
  • venetici
  • veneticilor
vocativ singular
  • veneticule
  • venetice
plural
  • veneticilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinetic
  • vineticul
  • vineticu‑
plural
  • vinetici
  • vineticii
genitiv-dativ singular
  • vinetic
  • vineticului
plural
  • vinetici
  • vineticilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

venetic (monedă) vinetic

  • 1. Veche monedă venețiană de aur, care a circulat în trecut și în Țările Române.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 5 exemple
    exemple
    • Tot galbeni și venetici. Tot de douăzeci și cinci Să-mpărțească la voinici. MAT. FOLK. 175.
      surse: DLRLC
    • Soliman se bucura, Bani-n poală-i numera, Zece pungi de irmilici, Opt de rubiele mici Și vro trei de venetici. ALECSANDRI, P. P. 135.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Covorul pe care stau mirii la cununie era semănat cu galbini venetici. ODOBESCU, S.A. 93.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Măi voinice, voinicele, le-ți tăiușul de plăsele... Că se primblă pe potici Trei desagi de irmilici Și de galbini venetici. ALECSANDRI, P. II 51.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Căpătîiul tău O să-ți fie, zău, Numai burdușele Cu aur în ele, Galbeni venetici Mai mari decît cinci. PĂSCULESCU, L. P. 289.
      surse: DLRLC

etimologie: