15 definiții pentru venerație venerațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENERÁȚIE s. f. Respect profund, stimă deosebită, prețuire adânc respectuoasă pentru cineva sau ceva. [Var.: (înv.) venerațiúne s. f.] – Din fr. vénération, lat. veneratio, -onis.

VENERÁȚIE s. f. Respect profund, stimă deosebită, prețuire adânc respectuoasă pentru cineva sau ceva. [Var.: (înv.) venerațiúne s. f.] – Din fr. vénération, lat. veneratio, -onis.

VENERÁȚIE s. f. Respect profund, stimă, cinstire deosebită. Faceți-vă o datorie a saluta cu venerație acele locuri. BOLLIAC, O. 224.

VENERÁȚIE s.f. 1. Respect pios pentru ceea ce este considerat sacru. 2. Respect profund pentru o anumită persoană. [Gen. -iei, var. venerațiune s.f. / cf. fr. vénération, lat. veneratio].

VENERÁȚIE s. f. respect pios, adorare a ceea ce este considerat sacru. ◊ respect, stimă profundă. (< fr. vénération, lat. veneratio)

VENERÁȚIE f. Respect deosebit față de o persoană pentru meritele sau calitățile sale; stimă adâncă. [G.-D. venerației] /<fr. vénération, lat. veneratio, ~onis

VENERAȚIÚNE s. f. v. venerație.

VENERAȚIÚNE, s. f. v. venerație.

VENERAȚIÚNE s.f. v. venerație.

venerați(un)e f. respect religios.

*venerațiúne f. (lat. venerátio, -ónis). Respect religios părinților, unuĭ bătrîn impunător, unuĭ învățat. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

veneráție (-ți-e) s. f., art. veneráția (-ți-a), g.-d. veneráții, art. veneráției

veneráție s. f. (sil. -ți-e), art. veneráția (sil. -ți-a), g.-d. veneráții, art. veneráției


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENERÁȚIE s. v. adorație.

VENERAȚIE s. 1. adorație, idolatrie. (Simte pentru ea o adevărată ~.) 2. cult. (~ a eroilor.)

Intrare: venerație
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venerație
  • venerația
plural
genitiv-dativ singular
  • venerații
  • venerației
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venerațiune
  • venerațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • venerațiuni
  • venerațiunii
plural
vocativ singular
plural

venerație venerațiune

  • 1. Respect profund, stimă deosebită, prețuire adânc respectuoasă pentru cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: adorație prețuire respect stimă un exemplu
    exemple
    • Faceți-vă o datorie a saluta cu venerație acele locuri. BOLLIAC, O. 224.
      surse: DLRLC

etimologie: