13 definiții pentru vecin (subst., de alături)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VECÍN, -Ă, vecini, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj. Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește, locuiește, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (II) cu alt popor, cu alt stat etc. ◊ Loc. adv. Prin (sau în) vecini = prin (sau în) apropiere, (pe undeva pe) alături. II. S. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Țăran dependent de stăpânul feudal; rumân, iobag. – Lat. vicinus.

vecin, ~ă [At: PSALT. 20 / V: (îrg) vicin a, sm / Pl: ~i, ~e / E: ml *vecinus (vicinus)] 1 a (D. corpuri, suprafețe, unități teritoriale etc.) Situat în imediata apropiere sau la o distanță relativ mică în raport cu ... Si: limitrof, (rar) vicinal (1). 2 a (D. corpuri, suprafețe, unități teritoriale etc.) Care are hotar comun (cu ...) Si: limitrof, (rar) vicinal (2). 3 sf (Îvr) Țară vecină. 4 a (Rar) Care are loc la o distanță relativ mică. 5 a (D. oameni) A cărui proprietate se află în imediata apropiere sau la o distanță relativ mică (în raport cu ...) Si: (rar) vecinaș (1). 6 a (D. oameni sau colectivități umane) Care trăiește într-un teritoriu vecin, într-o țară vecină. 7 a Care aparține unei populații dintr-un teritoriu vecin (1). 8 a Propriu unei populații dintr-un teritoriu vecin (1). 9 a (Înv; de obicei urmat de determinări introduse prin pp „cu”) Care este puțin depărtat în timp (în raport cu ...). 10 a (Îvr) Iminent. 11 a (Fig; de obicei urmat de determinări introduse prin pp „cu” sau, îvr, în dativ) Care prezintă caractere (esențiale) comune. 12 a (Fon; rar; d. sunete) Învecinat. 13 smf Persoană a cărei locuință, a cărei proprietate etc. se află în imediată apropiere sau la o distanță relativ mică (în raport sau ...) Si: (îvp) megieș, (înv) răzeș. 14 smp (Trs; înv; îs) Tată de ~i Primar2. 15 smp (Îas) Șef2 al unei vecinătăți (11) sau al unei vecinii (3). 16 smp (Îla) Din (sau de prin) ~i Care este din (sau de prin) apropiere. 17 smp (Îlav) În (sau prin) ~i În (sau prin) apropiere. 18 sm (Reg; fam; la vocativ) Termen cu care se adresează cineva unei persoane căreia vrea să-i arate bunăvoință. 19 smp Populație, popor care trăiește într-un teritoriu vecin, într-o țară vecină. 20 smp Stat vecin. 21 sm Suveran al unei țări vecine. 22 smf Persoană care, într-o anumită împrejurare, ocupă locul cel mai apropiat (de cineva). 23 smf Persoană care se află în (imediata) apropiere (a cuiva). 24 sma (Înv; mai ales în textele religioase) Seamăn. 25 sm (Reg) Persoană care se întovărășește cu cineva în vederea alcătuirii unei stâne pentru văratul1 oilor Si: (reg) sâmbraș. 26 sm (În epoca feudală în Moldova; în Țara Românească atestat numai în documentele slavo-române) Țăran aservit, împreună cu bunurile sale, unui stăpân feudal, căruia în datora rentă în muncă, în produse sau în bani Si: rumân, iobag, șerb, serv, (înv) vecinaș (4).

VECÍN, -Ă, vecini, -e, adj., subst. I. 1. Adj. Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește, locuiește, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etc. ◊ Loc. adv. Prin (sau în) vecini = prin (sau în) apropiere, (pe undeva pe) alături. II. S. m. Țăran aservit stăpânului feudal din Moldova medievală, obligat să facă acestuia prestații în muncă sau să dea contribuții în natură ori în bani; rumân, iobag. – Lat. vicinus.

VECÍN3, -Ă, vecini, -e, s. m. și f. Persoană care se află, șade lîngă, alături sau în apropiere de cineva sau de ceva. Asupră-mi căutau frumoși admirativi ochii vecinei mele. GALACTION, O. I 58. Ce s-a ales din casa asta, Vecine Neculai al popii. GOGA, P. 19. Pe drumul de drumeți sărac Mai vezi fugind cîte-o vecină. COȘBUC, P. II 51. Mă cunoșteau vecinii toți, Tu nu m-ai cunoscut. EMINESCU, O. I 191. ◊ Loc. adj. Din vecini = care se află în apropiere, în vecinătate. Le-aduci aminte De-o fată din vecini. COȘBUC, P. I 215. ◊ Loc. adv. Prin (sau în) vecini = pe la cei din apropiere, din vecinătate. Puse cîrligul la ușa tinzii și plecă prin vecini să-și stîmpere amarul. VLAHUȚĂ, N. 25. Junele cimpence se duceau... să petreacă sărbătoarea în vecini. ODOBESCU, S. I 385.

VECÍN2 ~i m. 1) Persoană care trăiește în vecinătate. 2) Persoană care se află alături. /<lat. vecinus

vecin m. 1. cel ce stă, cel ce locuește lângă altul: are vecini buni; 2. șerb, în Moldova (numit în Muntenia rumân): piară orice proclet, țăran, vecin, stăpân! AL. ridică de prin sate toți vecinii cu gloata OD. [Lat. VECINUS; sensul 2 revine la «(țăran) vecin», adică pământean, lit. locuitor învecinat (sens deja familiar latinității medievale)]. ║ a. învecinat: țările vecine.

vecín, -ă adj. (lat. vicinus, vechĭ *vĕcĭnus, *sătean, *consătean, vecin (Nied. 82), d. vîcus, cartier, mahala, orășel, sat, fermă [cp. cu cĭofligar], rudă cu vgr. oîkos, domiciliŭ; it. vicino, pv. vezi, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, pg. vezinho. Cp. cu *pesat, păsat din pîsatum și să 2 din sî. V. dieceză, econom, paroh). Care stă, se află orĭ locuĭește alăturĭ: un incendiŭ a izbucnit la vecin, vecina asta are limbă rea. Odinioară (lat. vicinus, sătean), șerb în Moldova, numit în Țara Românească rumân (Iorga, Ist. Arm. I, 59). Adj. Învecinat, apropiat: oraș vecin, țară vecină, inima e vecină stomahuluĭ (saŭ cu stomahu), cînele e vecin (seamănă) cu lupu. V. megieș și podan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vecín adj. m., s. m., pl. vecíni; adj. f., s. f. vecínă, pl. vecíne

vecín adj. m., s. m., pl. vecíni; f. sg. vecínă, pl. vecíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VECÍN adj., s. 1. adj. v. învecinat. 2. adj. învecinat, limitrof, mărginaș, (reg.) megieș, mejdaș, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.) 3. s. (pop.) megieș, (înv. și reg.) apropiaș, (Maram. și nordul Transilv.) somsid, (înv.) împrejuraș, împrejurean, răzeș, răzoraș. (~ul meu de casă.) 4. s. v. iobag.

VECIN adj., s. 1. adj. alăturat, învecinat, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriaș. (Locuri ~.) 2. adj. învecinat, limitrof, mărginaș, (reg.) megieș, mejdaș, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.) 3. s. (pop.) megieș, (înv. și reg.) apropiaș, (Maram. și nordul Transilv.) somsid, (înv.) împrejuraș, împrejurean, răzeș, răzoraș. (~ meu de casă.) 4. s. (IST.) iobag, rumân, șerb, (rar) serv, (înv.) prost. (Țăranul dependent se numea ~ în Moldova, „iobag” în Transilvania și „rumân” în Țara Românească.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vecín (-nă), adj.1. Apropiat, alăturat, proxim, imediat. – 2. (S. m.) În Mold., înv., supus în slujba feudalului. Mr. vițin, istr. vecin. Lat. večῑnus (Pușcariu 1869; Rew 9321), cf. vegl. vicain, it. vicino, prov. vezin, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, port. vizinho.Der. vecină, s. f. (femeie care locuiește în apropiere); vecinătate (mr. viținătate), s. f. (proximitate, apropiere; starea de vecini dependenți de proprietarii de pămînt), posibil din lat. vῑcῑnĭtātem (Pușcariu 1870); vecini, vb. (a fi vecin; a face pe cineva servil), înv.; vecinie, s. f. (condiția de iobag supus) înv.; învecina, vb. refl. (a fi vecin); vecinaș, s. m. (înv., vecin, supus); vecinesc, adj. (de vasal, de supus).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vecinul Costică expr. (eufem.) W.C.

Intrare: vecin (subst., de alături)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vecin
  • vecinul
  • vecinu‑
plural
  • vecini
  • vecinii
genitiv-dativ singular
  • vecin
  • vecinului
plural
  • vecini
  • vecinilor
vocativ singular
  • vecinule
  • vecine
plural
  • vecinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vecin (subst., de alături) vecină

  • 1. Persoană care trăiește, locuiește, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (1.) cu alt popor, cu alt stat etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX diminutive: vecinel 4 exemple
    exemple
    • Asupră-mi căutau frumoși admirativi ochii vecinei mele. GALACTION, O. I 58.
      surse: DLRLC
    • Ce s-a ales din casa asta, Vecine Neculai al popii. GOGA, P. 19.
      surse: DLRLC
    • Pe drumul de drumeți sărac Mai vezi fugind cîte-o vecină. COȘBUC, P. II 51.
      surse: DLRLC
    • Mă cunoșteau vecinii toți, Tu nu m-ai cunoscut. EMINESCU, O. I 191.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală Din vecini = care se află în apropiere, în vecinătate.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Le-aduci aminte De-o fată din vecini. COȘBUC, P. I 215.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Prin (sau în) vecini = prin (sau în) apropiere, (pe undeva pe) alături.
      surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC sinonime: alături / alăturea 2 exemple
      exemple
      • Puse cîrligul la ușa tinzii și plecă prin vecini să-și stîmpere amarul. VLAHUȚĂ, N. 25.
        surse: DLRLC
      • Junele cîmpence se duceau... să petreacă sărbătoarea în vecini. ODOBESCU, S. I 385.
        surse: DLRLC

etimologie: