vasoconstricție s.f. (fiziol.) Micșorare a lumenului unui vas sangvin prin contracția fibrelor musculare netede din pereții săi, produsă prin acțiuni nervoase, hormonale sau medicamentoase (și cauzînd reducerea afluxului de sînge). • pl. - ii. g.-d. - iei. și (înv.) vasoconstricțiune s.f. /<fr. vaso-constriction.

VASOCONSTRICȚIE s. f. Strîmtorare a vaselor sanguine, prin micșorarea suprafeței pereților (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sînge). Ridicarea presiunii [sanguine] este datorită... și vasoconstricției generale. DANIELOPOLU, F. N. II 36.

VASOCONSTRICȚIE s.f. (Fiziol.) Micșorare a lumenului vaselor sanguine provocată de constricția musculaturii vasculare, care are ca rezultat reducerea afluxului de sînge. [Gen. -iei, var. vasoconstricțiune s.f. / < fr. vaso-constriction].

VASOCONSTRICȚIE s. f. micșorare a lumenului unui vas sangvin, provocată de constricția musculaturii vasculare. (< fr. vaso-constriction)

VASOCONSTRICȚIE ~i f. Stare patologică constând în îngustarea vaselor sangvine. [G.-D. vasoconstricției; Sil. -con-stric-ți-e] /<fr. vaso-constriction

vasoconstricțiune sf vz vasoconstricție

vasocontricție sf [At: RALEA, S. T. II, 169 / V: (rar) ~iune / S și: vaso-constricție / Pl: ~ii / E: fr vaso-constriction] (Fzl) Micșorare a lumenului vaselor¹ sangvine prin contracția fibrelor musculare netede din pereții lor.

vasoconstricțiune s.f. v. vasoconstricție.

VASOCONSTRICȚIUNE s.f. v. vasoconstricție.

vasoconstricție (desp. -ți-e) s. f., art. vasoconstricția (desp. -ți-a), g.-d. art. vasoconstricției; pl. vasoconstricții, art. vasoconstricțiile (desp. -ți-i-)

vasoconstricție (-ți-e) s. f., art. vasoconstricția (-ți-a), g.-d. art. vasoconstricției; pl. vasoconstricții, art. vasoconstricțiile (-ți-i-)

vasoconstricție s. f. constricție

vasoconstricție

VASOCONSTRICȚIE s. v. capilaroconstricție.

Vasoconstricție ≠ vasodilatație