11 definiții pentru vacuum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [Pr.: -cu-um] – Din lat., fr. vacuum.

VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [Pr.: -cu-um] – Din lat., fr. vacuum.

vacuum sn [At: ENC. ROM. / V: (rar) vacum / P: ~cu-um / Pl: ~uri / E: ger Vakuum (apparat)] 1-2 (Fiz) Vid (10-11). 3 (Chm) Aparat cu ajutorul căruia se concentrează o soluție prin fierbere în vid, la temperaturi joase.

vacuum s.n. 1 (fiz.) Vid, gol. ♦ Aparat în care se face concentrarea unei soluții la o presiune inferioară presiunii atmosferice, prin fierbere în vid. 2 (med.) Vacuum extractor = aparat folosit în obstetrică pentru extragerea fătului pe căile genitale (în cazul unui avort). • sil. -cu-um. pl. -uri. /<lat. vacŭum, -i, fr. vacuum, germ. Vakuum.

VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție prin fierbere Ia o presiune mai joasă decît presiunea atmosferică.

VÁCUUM s.n. 1. (Fiz.) Vid; gol. 2. Aparat în care se face concentrarea unei soluții la o presiune inferioară presiunii atmosferice. [Pron. -cu-um, pl. -muri. / < lat., fr. vacuum].

VÁCUUM s. n. 1. (fiz.) vid. 2. ~ -extractor = aparat în obstetrică pentru extragerea fătului pe căile genitale. 3. aparat în care se face concentrarea unei soluții la o presiune inferioară presiunii atmosferice. (< fr., lat. vacuum)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vácuum (-cu-um) s. n. pl. vácuumuri

vácuum s. n. (sil. -cu-um), pl. vácuumuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: vacuum
  • silabație: va-cu-um
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vacuum
  • vacuumul
  • vacuumu‑
plural
  • vacuumuri
  • vacuumurile
genitiv-dativ singular
  • vacuum
  • vacuumului
plural
  • vacuumuri
  • vacuumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vacuum

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Vacuum-extractor = aparat în obstetrică pentru extragerea fătului pe căile genitale.
    surse: MDN '00

etimologie: