17 definiții pentru vaccin (s.n.) vacțină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino.

vaccin, ~ă [At: PISCUPESCU, O. 236/23 / V: (îvr) vacsi, (înv) vaci, vacți, vați, (reg) vacce sf, vacsân sn / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: lat vaccinus, vaccina, it vaccino, vaccina, fr vaccin, vaccine, ger Vakzin, Vakzine] 1 sn, (înv) sf Lichid seros, extras din pustulele animalelor bolnave de vaccină (5), folosit în trecut, prin inoculare, pentru a crea omului imunitate față de variolă (1) Si: (îvp) vărsat1 (19). 2 sn Produs biologic obținut din germeni patogeni sau din culturi microbiene, care se administrează (prin injecții sau pe cale bucală) unui om sau unui animal pentru a-i crea imunitate împotriva bolilor infecțioase sau în scop terapeutic. 3 sn, (Îrg) sf Vaccinare. 4 sn (Ccr) Semn rămas pe corp în urma vaccinării. 5 sf Boală infecțioasă și contagioasă a bovinelor, mai ales a vacilor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate la variolă. 6 sf Virus al vaccinei (5) care, cultivat în laborator, servește drept vaccin contra virusului variolei (cu care prezintă o imunitate încrucișată). 7 sf Ansamblul manifestărilor clinice observate la om după o vaccinare antivariolică.

vaccin1- Elem. de compunere „(referitor la) vaccin”, „vaccinare”. • și vaccino-. /<fr. vaccin(o)-; cf. lat. vaccĭnus, -a, -um „de la vacă”.

vaccin2, -ă s.n., s.f. (med.) I s.n. 1 Produs biologic preparat din germeni patogeni (vii, atenuați sau omorîți) sau din culturi microbiene, care este inoculat în organism, administrîndu-se prin injecții subcutanate ori pe cale orală unui om, unui animal, pentru a imuniza organismul împotriva bolilor infecțioase sau în scop terapeutic. ♦ (în trecut) Lichid seros, extras din pustulele animalelor bolnave de vaccin, folosit pentru a crea omului imunitate față de variolă. 2 Administrare a unui vaccin. ◊ Vaccin homeopatic v. homeopatic. 3 Cicatrice rămasă pe corp în urma unei vaccinări. II s.f. Boală infecțioasă și contagioasă a bovinelor, mai ales a vacilor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. • pl. -uri, -e. și (înv., reg.) vacsină, vacțină s.f. /<lat. vaccīnus, it. vaccino, vaccina, fr. vaccin, vaccine, germ. Vakzin, Vakzine.

VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om sau unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino.

VACCÍN, vaccinuri, s. n. Preparat folosit la inoculări cu caracter preventiv sau curativ, împotriva unor boli infecțioase. S-au preparat vaccinuri pentru prevenirea bolilor și seruri pentru a le vindeca. MARINESCU, P. A. 74. Împotriva mușcăturilor de lup, se întrebuințează peste tot un tratament mai intensiv, injectînd cantități mult mai mari de vaccin. BABEȘ, O. A. I 125. ◊ Expr. A(-și) face un vaccin = a (se) vaccina. ♦ (Concretizat) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma unei vaccinări. – Variantă: (învechit și regional) vacțínă (PISCUPESCU, O. 236) s. f.

VACCÍN s.n. Preparat biologic care conține anumiți viruși atenuați și care este inoculat unui individ în scop preventiv sau curativ împotriva unei boli infecțioase sau virulente. ♦ Urmă lăsată pe corp de o vaccinare. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vaccin, cf. lat. vaccinus].

VACCÍN1 s. n. preparat biologic din microbi sau toxine atenuate, care este inoculat în organism în scopul obținerii imunității. ◊ urmă lăsată pe corp de o vaccinare. (< fr. vaccin, lat. vaccinus)

vaccin n. altoiu, virus dela ugerul vacilor ce are proprietatea de a feri de vărsat: vaccinul a fost descoperit în 1796 de medicul englez Jenner.

*vaccín n., pl. urĭ (d. lat. vaccinus, de vacă, luat ca subst. subînț. virus). Substanța care ți se inoculează ca să te imunizeze contra uneĭ boale: Pasteur a descoperit vaccinu contra turbăriĭ. Un ser care provine de la o pustulă care se dezvoltă pe ugeru uneĭ vacĭ bolnave de vărsat și care, inoculat, te apără de vărsat. – Descoperitoru vaccinuluĭ, medicu Englez Jenner, care, în 1786, după doŭă-zecĭ de anĭ de observațiune, o dădu lumiĭ. P. această binefacere, parlamentu l-a răsplătit cu 500,000 de francĭ. Mulțĭ aŭ combătut vaccina la început, ĭar azĭ toată lumea a adoptat-o.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri

vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri

Intrare: vaccin (s.n.)
vaccin1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vaccin
  • vaccinul
  • vaccinu‑
plural
  • vaccinuri
  • vaccinurile
genitiv-dativ singular
  • vaccin
  • vaccinului
plural
  • vaccinuri
  • vaccinurilor
vocativ singular
plural
vaccin2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vaccin
  • vaccinul
  • vaccinu‑
plural
  • vaccine
  • vaccinele
genitiv-dativ singular
  • vaccin
  • vaccinului
plural
  • vaccine
  • vaccinelor
vocativ singular
plural
vacțină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vacți
  • vacțina
plural
  • vacține
  • vacținele
genitiv-dativ singular
  • vacține
  • vacținei
plural
  • vacține
  • vacținelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vaccin (s.n.) vacțină

  • 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • S-au preparat vaccinuri pentru prevenirea bolilor și seruri pentru a le vindeca. MARINESCU, P. A. 74.
      surse: DLRLC
    • Împotriva mușcăturilor de lup, se întrebuințează peste tot un tratament mai intensiv, injectînd cantități mult mai mari de vaccin. BABEȘ, O. A. I 125.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A(-și) face un vaccin = a (se) vaccina.
      surse: DLRLC
  • 2. Administrare a unui vaccin (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: vaccinare
  • 3. concretizat Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: