12 definiții pentru vădit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.

VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.

vădit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 14v /31 / Pl: ? / E: vădi] (Îvr) 1 Punere în evidență. 2 Manifestare.

vădit2, ~ă [At: AETHIOPICA, 31r/23 / V: (înv) vedit / Pl: ~iți, ~e / E: vădi] 1 a (Înv; d. oameni) Care este demascat (3). 2 a (Înv; d. oameni) Ale cărui fapte au fost dezvăluite. 3 a (Înv; d. oameni) A cărui vinovăție a fost dovedită (cu probe). 4 a Ușor de observat. 5 a Ușor de înțeles Si: clar (12), limpede, lămurit. 6 a Care se impune conștiinței cu o certitudine absolută Si: evident (2), manifest, indiscutabil, (înv) vegheat2 (5). 7 av În mod cert. 8 av În mod ostentativ 9-10 av, a (În mod) vizibil (1).

vădit, -ă adj. 1 Care se poate observa sau înțelege (cu ușurință); care se impune prin claritate; care nu poate fi pus la îndoială. Unul e-n stare să tăgăduiască celuilalt cele mai vădite merite (CAR.) ♦ Care se manifestă, se exprimă în mod categoric, evident. Vorbele lui sînt influențate în mod vădit de cele întîmplate.(adv.) În mod clar, evident, neîndoielnic; în mod ostentativ, manifest. Generalul se arătă vădit satisfăcut (BRĂ.). 2 Care se percepe cu ajutorul văzului; care se poate vedea (cu ușurință); vizibil. Pieptul plin, vădită taină, Ți-l ascunzi sub larga haină (COȘB.). ◊ (adv.) Doamna brună, cu profil vădit armenesc (CĂL.). 3 (înv.; despre oameni) Ale cărui fapte au fost date în vileag, dovedite; care este demascat • pl. -ți, -te. și (înv.) vedit, -ă adj. /v. vădi.

VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. Care este limpede, evident, dat pe față, dovedit. Craiul voia pace cu padișahul, și nu se cădea ca un sfetnic, față de toată lumea, să facă un legămînt prea vădit. SADOVEANU, O. VII 97. Cu vădită nemulțumire, oaspete meu își luă rămas bun. C. PETRESCU, S. 177. Influența mediului imediat înconjurător asupra artistului e prea vădită. GHEREA, ST. CR. II 20. ♦ (Adverbial) În mod clar, lămurit. Pe mine reclama m-a interesat întotdeauna, încearcă Oanță să-i explice, vădit încurcat. SAHIA, N. 104. Vădit jicnită de aluzia mea, Magda se dusese. HOGAȘ, M. N. 31. Trăsura cea fină și amară dimprejurul gurii lui se adînci vădit. EMINESCU, N. 71.

VĂDÍT1, vădită (vădiți, vădite) Care se vede dintr-o dată; care se observă la prima vedere; evident. /v. a (se) vădi

VĂDÍT2 adv. Cu claritate; limpede. /v. a (se) vădi

vădít, -ă adj. din vedit, d. a se vedĭ. V. vedesc). Evident, învederat: lucru vădit. Adv. Vădit că e așa!

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂDÍT adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. evident. 4. v. indiscutabil. 5. v. notoriu. 6. v. fățiș.

VĂDIT adj. 1. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. apreciabil, categoric, considerabil, evident, important, însemnat, mare, sensibil, simțitor. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 4. categoric, evident, flagrant, indiscutabil, izbitor. (Un adevăr ~.) 5. evident, învederat, notoriu, patent, (fig.) patentat. (O hoție ~.) 6. declarat, deschis, fățiș, mărturisit, recunoscut, (livr.) manifest. (Dușman ~ al războiului.)

Intrare: vădit
vădit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vădit
  • văditul
  • văditu‑
  • vădi
  • vădita
plural
  • vădiți
  • vădiții
  • vădite
  • văditele
genitiv-dativ singular
  • vădit
  • văditului
  • vădite
  • văditei
plural
  • vădiți
  • vădiților
  • vădite
  • văditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vădit, vădiadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care este limpede. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Craiul voia pace cu padișahul, și nu se cădea ca un sfetnic, față de toată lumea, să facă un legămînt prea vădit. SADOVEANU, O. VII 97. DLRLC
    • format_quote Cu vădită nemulțumire, oaspete meu își luă rămas bun. C. PETRESCU, S. 177. DLRLC
    • format_quote Influența mediului imediat înconjurător asupra artistului e prea vădită. GHEREA, ST. CR. II 20. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial În mod clar, lămurit. Pe mine reclama m-a interesat întotdeauna, încearcă Oanță să-i explice, vădit încurcat. SAHIA, N. 104. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Vădit jicnită de aluzia mea, Magda se dusese. HOGAȘ, M. N. 31. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Trăsura cea fină și amară dimprejurul gurii lui se adînci vădit. EMINESCU, N. 71. DLRLC
etimologie:
  • vezi vădi DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.