VĂRAR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar.

vărar sm [At: N. A. BOGDAN, C. M. 101 / Pl: ~i / E: var² + -ar] 1 Lucrător specializat în construirea cuptoarelor de var² (1) și în arderea pietrei-de-var Si: (îrg) vărnicer (1). 2 Persoană care vinde var² (1) Si: (îrg) vărnicer (2).

vărar s.m. Muncitor către lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei-de-var; (înv., reg.) vărnicer. ♦ Persoană care vinde var. • pl. -i. /var² + -ar.

VĂRAR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar.

VĂRAR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. În curți lungi își țineau vărarii șoproanele cu var. CAMIL PETRESCU, O. II 63. Vărarii aruncă lemne în foc. SLAVICI, O. I 69.

VĂRAR ~i m. 1) Muncitor specializat în arderea pietrei de var. 2) rar Vânzător de var. /var + suf. ~ar

vărar m. cel ce fabrică și vinde var.

vărár m. (d. var). Fabricant orĭ vînzător de var. – Vechĭ și vărnicer.

vărar s. m., pl. vărari

vărar s. m., pl. vărari

vărar s. m., pl. vărari

VĂRAR s. (reg.) vărnicer. (~ul stinge varul într-o varniță.)

VĂRAR s. (reg.) vărnicer. (~ stinge varul într-o varniță.)