10 definiții pentru vâslaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș.

VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș.

vâslaș sm [At: MUMULEANU, C. 79/17 / V: (înv) vâns~, (înv) vârs~ / Pl: ~i / E: vâslă1 + -aș] Persoană care mânuiește (una sau două dintre) vâslele1 unei ambarcații sau care conduce o ambarcație cu vâsle1 Si: barcagiu, lopătar, luntraș, (îrg) opăcinaș, vâslar, (înv) vâslitor, (reg) rudaș1, (îvr) opăcinariu.

VÂSLÁȘ ~i m. Persoană care conduce o luntre cu ajutorul vâslelor; luntraș; barcagiu; lopătar. /vâslă + suf. ~aș

VÎSLÁȘ, vîslași, s. m. Persoană care mînuiește vîslele; lopătar, barcagiu. Prin noapte străbătură chiotele vîslașilor nerăbdători. GALACTION, O. I 185. Vîslașul cel cuminte... îngrijește vasul a nu cădea pe stînci. BOLINTINEANU, O. 193. Eu, Abdulah, cel mai voinic Vislaș de pe Bosfor, Ce n-am decît un biet caic Ș-un suflet plin de dor. ALECSANDRI, P. I 147. ◊ (Poetic) Barca vieții sale, lipsită de vîslaș, Plutea... pe-oceanul uriaș! MACEDONSKI, O. I 267.

vîsláș m. (d. vîslă). Lopătar, vîslitor. – Și vîslar (bg. sîrb. veslar) în Bibl. 1688.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâsláș s. m., pl. vâsláși

vâsláș s. m., pl. vâsláși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂSLÁȘ s. v. barcagiu.

VÎSLAȘ s. barcagiu, lopătar, luntraș, (rar) vîslitor, (înv.) vîslariu. (~ la Dunăre.)

Intrare: vâslaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâslaș
  • vâslașul
  • vâslașu‑
plural
  • vâslași
  • vâslașii
genitiv-dativ singular
  • vâslaș
  • vâslașului
plural
  • vâslași
  • vâslașilor
vocativ singular
  • vâslașule
  • vâslașe
plural
  • vâslașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vâslaș

  • 1. Persoană care mânuiește vâslele (1.), care conduce o ambarcație cu vâsle (1.).
    exemple
    • Prin noapte străbătură chiotele vîslașilor nerăbdători. GALACTION, O. I 185.
      surse: DLRLC
    • Vîslașul cel cuminte... îngrijește vasul a nu cădea pe stînci. BOLINTINEANU, O. 193.
      surse: DLRLC
    • Eu, Abdulah, cel mai voinic Vislaș de pe Bosfor, Ce n-am decît un biet caic Ș-un suflet plin de dor. ALECSANDRI, P. I 147.
      surse: DLRLC
    • poetic Barca vieții sale, lipsită de vîslaș, Plutea... pe-oceanul uriaș! MACEDONSKI, O. I 267.
      surse: DLRLC

etimologie: