vâslaș sm [At: MUMULEANU, C. 79/17 / V: (înv) vâns~, (înv) vârs~ / Pl: ~i / E: vâslă¹ + -aș] Persoană care mânuiește (una sau două dintre) vâslele¹ unei ambarcații sau care conduce o ambarcație cu vâsle¹ Si: barcagiu, lopătar, luntraș, (îrg) opăcinaș, vâslar, (înv) vâslitor, (reg) rudaș¹, (îvr) opăcinariu.