9 definiții pentru vânturel (șoim)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.

VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.

vânturel1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~trel, ven~, ventureu sm / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: vânturi (pll vânt) + -el] 1-2 sn (Pop; șhp) Vânticel (1-2). 3 snp (Reg) Vârtej de vânt. 4 sm (Șîc ~-ruginiu, ~-roșu) Vindereu (1) (Falco tinnunculus tinnunculus). 5 sm (Șîc ~-de seară, ~-închis-de-seară, ~-vânăt) Vindereu (2) (Falco vespertinus vespertinus). 6 sm (Orn; reg; îf vântrel) Șoim (Falco columbarius aesalon). 7 sm (Orn; îc) ~-mic Vindereu (3) (Falco naumanni naumanni). 8 (Orn; reg; îf venturel) Cormoran (Phalocrocorax carbo). 9 snp (Bot) Dediței (Pulsatilla pratensis).

vânturel2 sm [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: ~ei / E: vântura + -el] (Îvr; determinat prin „de țară”) Erou din basme, care rătăcește în căutare de aventuri.

VÎNTURÉL2, vînturei, s. m. Nume dat la mai multe specii de șoimi (Falco).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânturél1 (șoim, erou) s. m., pl. vânturéi, art. vânturéii

vânturél (șoim, erou legendar) s. m., pl. vânturéi, art. vânturéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNTURÉL s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vindereu, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.

VÎNTUREL s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vindereu, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vânturél, vânturei, s.m. – (ornit.) Pasăre răpitoare de zi; specie de șoim care preferă stâncăriile; vindereu (Falco tinnunculus). Semnalată în Maramureș (Lengyel, 2007: 27). – Din vânturi (< vânt) + suf. -el (DEX, MDA).

Intrare: vânturel (șoim)
vânturel1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturel
  • vânturelul
  • vânturelu‑
plural
  • vânturei
  • vântureii
genitiv-dativ singular
  • vânturel
  • vânturelului
plural
  • vânturei
  • vântureilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânturel (șoim)

  • 1. ornitologie Nume dat la mai multe specii de șoimi (Falco).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vindereu

etimologie:

  • Vânt + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09